ICCJ. Decizia nr. 1504/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1504
Dosar nr.7872/3/2005
Şedinţa publică din 19 februarie 2007
Asupra recursurilor de faţă.
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele.
Prin sentinţa nr. 1339 din 17 noiembrie 2005 Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis cererea formulată de reclamantul M.L. în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Bucureşti şi intervenienta F.A.C., a obligat pârâta să emită dispoziţia motivată faţă de notificarea reclamantului înregistrată sub nr. 24990 din 13 noiembrie 2001 şi a respins cererea de intervenţie în interesul Primăriei Municipiului Bucureşti ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunţa astfel prima instanţă a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 23, respectiv art. 25, din Legea 102001 unitatea notificată este obligată să răspundă notificării în termen de 60 de zile de la înregistrarea acesteia.
În speţă, reclamantul a pretins depunerea tuturor actelor necesare , nefăcându-se nici o dovadă din partea pârâtei, că ar fi solicitat reclamantului completarea documentaţiei şi nici că reclamantul ar fi solicitat prelungirea termenului de completare a probelor.
Cererea de intervenţie accesorie formulată de F.A.C. a fost respinsă întrucât intervenienta a invocat motive de netemeinicie a cererii de revendicare formulată de reclamant.
Împotriva sentinţei au declarat apel pârâta Primăria Municipiului Bucureşti şi intervenienta F.A.C.
Intervenienta a susţinut în motivarea apelului că adresa nr. 24990 din 13 noiembrie 2001 este o simplă corespondenţă, care nu poate fi asimilată noţiunii de notificare în sensul dispoziţiilor Legii 10/2001 întrucât nu a fost transmisă prin executorul judecătoresc. S-a mai susţinut că imobilul în litigiu a fost preluat în mod legal în proprietatea statului, fiind deţinut în prezent cu titlu valabil.
Pârâta Primăria Municipiului Bucureşti a criticat sentinţa pentru aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 21 din Legea 102001, cererea formulată de reclamant neputând fi considerată notificare, astfel încât reclamantul potrivit prevederilor art. 21 alin. (5) din Legea 10/2001, a pierdut dreptul de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Decizia nr. 362 A din 8 iunie 2006 a respins apelurile ca nefondate reţinând că petiţia reclamantului înregistrată sub nr. 24990/13 noiembrie 2001 poate fi asimilată noţiunii de notificare în sensul dispoziţiilor art. 22 din Legea 10/2001, întrucât principiul realizării dreptului trebuie să prevaleze principiului respectării procedurii.
Legea 10/2001 este o lege specială menită să asigure repartiţia civilă, în modalităţile concrete prevăzute, iar dispoziţiile art. 22 nu prevăd nici o sancţiune pentru situaţia în care notificarea nu a fost comunicată prin executorul judecătoresc. Contează doar formularea notificării în termenul impus de lege întrucât sancţiunea expres prevăzută este pierderea dreptului de a solicita în justiţie restituirea în natură sau măsuri reparatorii prin echivalent.
Cât timp notificarea a ajuns la unitatea deţinătoare în termenul legal, scopul dispoziţiilor procedurale a fost realizat în ceea ce priveşte declanşarea procedurii restituirii în natură a imobilului.
A fost respinsă şi critica intervenientei F.A.C. referitoare la neîndeplinirea condiţiei unanimităţii în promovarea cererii de restituire în natură, întrucât regimul juridic al reparaţiei civile prevăzute de Legea 10/2001 este distinct de regimul juridic al acţiunii în revendicare.
Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General şi intervenienta F.A.C.
În motivarea recursului formulat de pârât, în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se susţine că termenul de 60 de zile pentru emiterea dispoziţiei motivate începe să curgă din momentul în care dosarul de restituire este complet, reclamantul nefăcând această dovadă
Intervenienta F.A.C. şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reiterând motivele de apel.
Recursurile sunt nefondate pentru motivele ce succed.
Referitor la recursul pârâtului Municipiul Bucureşti prin Primarul General.
Potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. (1) din Legea 10/2001 termenul de 60 de zile în care unitatea deţinătoare este obligată să emită dispoziţia motivată începe să curgă de la data depunerii notificării sau de la data depunerii întregului set de acte doveditoare prevăzut de art. 23 din lege.
Legiuitorul a stabilit două date de referinţă pentru îndeplinirea acestei obligaţii, în ideea de a nu prejudicia persoanele îndreptăţite care nu au depus întregul material probator odată cu notificarea. Deşi, iniţial, nu s-a prevăzut nici o altă obligaţie, în sarcina unităţii deţinătoare sau a persoanei îndreptăţite, de a verifica suficienţa materialului probator al dreptului de proprietate şi a calităţii de moştenitor, Normele Metodologice aprobate prin HG nr. 498/2003, pct. 23.1, au instituit, pentru unitatea deţinătoare, obligaţia de a comunica în scris celeilalte părţi, în intervalul de 60 de zile, faptul că documentaţia este insuficientă pentru fundamentarea deciziei de restituire.
În speţă, pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General nu şi-a îndeplinit această obligaţie, prejudicind interesul legal al persoanei îndreptăţite.
Referitor la recursul declarat de intervenienta F.A.C.
Cererea de restituire a unui imobil, întemeiată pe dispoziţiile Legii 10/2001, expediată prin poştă şi nu prin intermediul executorului judecătoresc este asimilată notificării, în cazul în care este însoţită de actele necesare, cu condiţia ca din cuprinsul ei şi al actelor anexate să rezulte elementele de identificare a persoanei îndreptăţite şi a imobilului a cărui restituire se solicită.
În speţă, reclamantul M.L. a făcut dovada că la data de 13 noiembrie 2001, deci în termenul legal, a depus la sediul Primăriei Municipiului Bucureşti o cerere de restituire a apartamentului nr. 1 situat în sector 1, la care a ataşat întregul set de acte doveditoare.
Acest fapt înseamnă că pretenţia persoanei îndreptăţite a fost adusă la cunoştinţa unităţii deţinătoare, în termenul legal şi, în nici un caz, nu se poate considera că lipsa condiţiei de formă, respectiv comunicarea notificării prin intermediul executorului judecătoresc, poate conduce la pierderea dreptului recunoscut de lege.
Faţă de considerentele expuse, Curtea urmează a respinge recursurile declarate în cauză, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General şi intervenienta F.A.C. împotriva deciziei nr. 362 A din 8 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 19 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1507/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1445/2005. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
