ICCJ. Decizia nr. 1477/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1477
Dosar nr. 27265/1/2005
(nr. vechi 10803/2005
Şedinţa publică din 9 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 34 din 20 ianuarie 2005, Tribunalul Suceava a respins plângerea formulată, în temeiul Legii nr. 10/2001, de petentul I.I., în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei Bosanci, judeţul Suceava.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că pentru imobilul care face obiectul notificării reclamantul nu este îndreptăţit la măsuri reparatorii, deoarece nu se încadrează în prevederile Legii nr. 10/2001.
Prin procesul-verbal de contravenţie nr. 12363 din 8 octombrie 1960, întocmit de S.S.A.S. raion Suceava, s-a dispus amendarea reclamantului şi ridicarea de către acesta a construcţiilor edificate fără respectarea regimului autorizaţiilor pentru efectuarea de lucrări, dărâmarea şi desfiinţarea construcţiilor şi amenajărilor prevăzut de Decretul nr. 144/1958 şi al regimului privind amplasarea construcţiilor prevăzut de Decretul nr. 545/1958, aprobat prin HCM nr. 1771/1959.
Deoarece reclamantul nu a ridicat construcţiile, autorităţile locale au procedat la demolarea lor, iar demolarea nu se înscrie în prevederile Legii nr. 10/2001.
Curtea de Apel Suceava, prin Decizia civilă nr. 560 din 7 iunie 2005, a respins apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentinţe, instanţa de apel reţinând că prin art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 şi art. 2 alin. (1) lit. h) din lege sunt vizate cazurile în care proprietarul este deposedat de imobil prin abuzul organelor statului, fără un temei legal.
Or, în speţă, construcţiile pentru care reclamantul cere măsuri reparatorii au fost demolate de Primăria comunei Bosanci, ca urmare a sancţionării contravenţionale a acestuia pentru nerespectarea regimului autorizaţiilor prevăzut de Decretul nr. 144/1958 şi a regimului privind amplasarea construcţiilor prevăzut de Decretul nr. 545/1958.
Reţine instanţa de apel, că măsura demolării construcţiilor datorându-se nerespectării de către reclamant a disciplinei în construcţii, corect s-a apreciat prin dispoziţia nr. 787 din 7 decembrie 2004 că nu se încadrează în prevederile Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul care, fără să invoce vreun motiv de recurs, arată că în mod greşit s-a reţinut prin hotărârea atacată că nu poate beneficia de măsuri reparatorii, pentru că nu se încadrează în art. 2 din Legea nr. 10/2001.Susţine recurentul, că demolarea este tot preluare abuzivă, sub o altă formă, deoarece la data edificării construcţiei avea autorizaţie şi aviz P.S.I., iar construcţia era înscrisă în registrul agricol. De aceea, se încadrează în prevederilor art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001. Recurentul cere să fie despăgubit cu suma de 1.000.000.000 lei.
Analizând recursul, în limita motivului de nelegalitate invocat, care face posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că nu este întemeiat.
Domeniul de aplicare al Legii nr. 10/2001 este stabilit de art. 2 din lege care determină modalităţile de preluare abuzivă a imobilelor, însă imobilul pentru care recurentul-reclamant cere să-i fie acordate măsuri reparatorii nu se încadrează în prevederile acestui text.
Articolul 2 alin. (1) lit. h) din lege, invocat de recurent, care acoperă situaţiile de „preluare abuzivă" a imobilelor ce nu se încadrează într-una din ipotezele prevăzute expres în aliniatele a-f, priveşte preluările fără titlu valabil sau fără respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data preluării, precum şi imobilele preluate fără temei legal prin acte de dispoziţie ale organelor locale ale puterii sau ale administraţiei de stat.
Potrivit actelor depuse în dosar, imobilul care face obiectul notificării nu a fost însă preluat de stat în condiţiile art. 2 din Legea nr. 10/2001.
Prin dispoziţia contestată s-a respins cererea formulată de reclamant, cu motivarea că demolarea casei în suprafaţă de 40 mp s-a realizat, pentru că a fost construită fără nici o aprobare, în extravilanul comunei Bosanci, la locul numit „Partic", situat la data edificării construcţiei în afara perimetrului construibil, iar din adresa nr. 787/R din 21 martie 1961, depusă la dosar de reclamant, rezultă că demolarea s-a făcut în baza procesului-verbal de contravenţie nr. 12363 din 8 octombrie 1960, încheiat de organele S.S.A.S. raion Suceava. Contravenţia s-a constatat în raport cu prevederile Decretului nr. 144/1958 şi ale Decretului nr. 545/1958 aprobat prin HCM nr. 1771/1959.
Deşi recurentul susţine că a edificat construcţia care a fost demolată după obţinerea autorizaţiei de construire şi a avizului P.S.I., la dosar nu au fost depuse acte care să facă dovada acestei susţineri.
În acţiune, reclamantul a precizat că a refuzat să semneze procesul-verbal de contravenţie şi că, după demolarea construcţiei, în anul 1961 a edificat o nouă casă de locuit, iar din înscrisurile anexate la declaraţia de recurs rezultă că recurentul a făcut demersurile prevăzute de lege pentru obţinerea autorizaţiei necesară construirii acestei locuinţe care, conform schiţei de plan, are suprafaţa de 88 mp.
Cererile datate 9 martie 1961 şi 26 martie 1961 nu privesc locuinţa pentru care se cer măsuri reparatorii, demolată în baza procesului-verbal încheiat la data de 8 octombrie 1960.
În certificatul nr. 3050 din 10 octombrie 1994, emis de Direcţia Generală a Arhivelor Statului Suceava, se arată că în registrul agricol nr. 18/1959, f. 150, nr.157/A, în anii 1960-1962 recurentul este înscris cu mai multe suprafeţe de teren, din care 0.07 curţi şi clădiri, fără alte precizări privind existenţa construcţiilor şi condiţiile în care s-a realizat edificarea lor.
Prin urmare, în lipsa actelor care să ateste existenţa autorizaţiei pentru construirea locuinţei care face obiectul procesului, corect s-a reţinut prin hotărârea atacată că demolarea imobilului este consecinţa faptului că reclamantul nu s-a conformat dispoziţiilor legale privind eliberarea autorizaţiilor de construire, reparare şi desfiinţare a construcţiilor şi a celor privind regimul amplasării construcţiilor.
De aceea, demolarea construcţiei care face obiectul cererii reclamantului nu constituie preluare abuzivă, în sensul art. 2 din Legea nr. 10/2001, deoarece construirea în alte condiţii decât cele prevăzute de lege este imputabilă reclamantului.
Pentru considerentele expuse, se va respinge recursul declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul I.I. împotriva deciziei civile nr. 560 din 7 iunie 2005 a Curţii de Apel Suceava.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1457/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1449/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
