ICCJ. Decizia nr. 1457/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1457
Dosar nr. 17.320/3/2005
Şedinţa publică din 16 februarie 2007
Deliberând asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1416 din 7 februarie 2005 Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis contestaţia formulată de reclamantul B.G. în contradictoriu cu pârâţii Primarul general al municipiului Bucureşti şi Municipiul Bucureşti prin primar, a anulat dispoziţia Primarului general nr. 3802 din 2 februarie 2005 şi a dispus restituirea în natură către reclamant a imobilului situat în str. C. nr. 12 A şi a terenului în suprafaţă de 265 mp situat în str. C. nr. 12 B, sector 4, Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre tribunalul a reţinut următoarea situaţie de fapt:
B.O. a formulat notificarea nr.3802 din 2 februarie 2005 pentru restituirea în natură a imobilelor de la nr. 12 A şi 12 B, situate în str. C., sectorul 4, Bucureşti, notificare care a fost respinsă pe considerentul că nu s-a făcut dovada calităţii de moştenitor şi a dreptului de proprietate.
Imobilul situat în Bucureşti str. C. nr.12, compus din construcţie şi teren în suprafaţă de 265 mp a fost preluat de stat, fără plată, în baza Decretului nr. 223/1974, prin Decizia nr. 319 din 26 februarie 1988, de la B.I., căsătorit cu B.O.
La data de 7 iunie 2004 s-a înregistrat decesul numitei B.O., care a fost moştenitoarea lui B.I.
Contestatorul este moştenitorul numitei B.O., în calitate de fiu, aşa încât motivele pentru care s-a respins notificarea nu mai subzistă.
Prin Decizia civilă nr. 275 din 21 iunie 2006 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis apelul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul general, a schimbat în tot sentinţa tribunalului şi a respins contestaţia ca neîntemeiată.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut următoarele:
Chiar dacă imobilul a fost preluat de stat pe numele autorului contestatorului, acesta nu a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii pentru imobilul în litigiu, deoarece la dosar nu s-a depus decât o declaraţie de impunere de la Administraţia Financiară din anul 1958, care vizează un imobil situat în str. C. nr. 14, cumpărat cu chitanţă de B.I.
Ulterior, în anul 11962 B.I. s-a înscris la Administraţia Financiară şi cu o construcţie situată pe terenul din str. C. nr. 14.
În anul 1988 s-a preluat de la B.I. imobilului din str. C. nr. 12 sector 4, construcţie şi teren în suprafaţă de 265 mp.
Curtea de apel mai reţine că tribunalul a dispus restituirea în natură a imobilelor de la numerele poştale 12 A şi 12 B, fără a fi identificate exact printr-o expertiză de specialitate şi fără a se depune la dosar un istoric de adresă poştală.
De asemenea, reclamantul a solicitat pronunţarea unei încheieri de îndreptare a erorii materiale cu privire la numărul poştal al imobilului, care i-a fost respinsă irevocabil.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul, invocând, în drept, dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
Recurentul susţine că instanţa de apel a ignorat dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora, în lipsa unor probe contrare, existenţa şi întinderea dreptului de proprietate sunt cele prevăzute în actul de expropriere, în speţă fiind cele din Dispoziţia nr. 319 din 26 februarie 1988.
Totodată, s-a mai depus la dosar şi contractul de vânzare-cumpărare din 30 iulie 1959 pentru imobilul din str. C. nr. 14, din care reiese că acest imobil nu a aparţinut niciodată lui B.I.
Greşeala s-a produs la Administraţia Financiară, care a scris la ambele familii aceeaşi adresă.
Imobilul care a aparţinut autorului reclamantului, situat la nr. 12, se află actualmente în proprietatea statului, A.F.I., putând fi restituit în natură.
Recurentul a depus la dosar şi o completare a motivelor de recurs, care nu pot fi avute în vedere deoarece, în ceea ce le priveşte, nu a fost respectat termenul de 15 zile de la comunicarea deciziei atacate, prevăzut de art. 301 C. proc. civ.
Intimatul nu a depus la dosar întâmpinare.
Recursul este fondat şi va fi admis, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pct. 10 al aceluiaşi articol fiind deja abrogat la data pronunţării deciziei recurate.
Într-adevăr, instanţa de apel a ignorat dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005.
Potrivit acestui text de lege, în favoarea autorului reclamantului operează prezumţia potrivit căreia imobilul care în anul 1988 se afla situat în str. C. nr. 12, sector 4 Bucureşti, compus din teren în suprafaţă de 265 mp şi construcţie, era la acea dată proprietatea sa.
Aceasta deoarece actul de preluare a imobilului de către stat, respectiv Decizia administrativă emisă în temeiul Decretului nr. 223/1974, cuprinde aceste menţiuni şi a fost emisă pe numele autorului reclamantului, B.I.
În speţă nu s-a reţinut că s-ar fi făcut dovada contrară, în sensul că la acea dată imobilul aparţinea unei alte persoane sau că, printr-o modalitate sau alta, ieşise deja din patrimoniul autorului reclamantului.
Câtă vreme autorului reclamantului i s-a preluat fără plată un imobil, de către stat, în perioada de referinţă a Legii nr. 10/2001, reclamantului, în calitate de moştenitor, i se cuvin măsuri reparatorii în temeiul acestui act normativ pentru imobilul preluat abuziv.
Ceea ce nu s-a lămurit însă pe deplin în cauză este la ce număr poştal se află actualmente imobilul şi care este situaţia juridică a acestuia, aspecte care puteau fi lămurite, aşa cum a reţinut şi curtea de apel, cu înscrisuri, istoric de adresă poştală şi, eventual, expertiză de specialitate, probe a căror necesitate nu a pus-o însă în discuţia părţilor.
De asemenea, nu s-a lămurit dacă a existat sau nu vreo eroare în evidenţele Administraţiei Financiare, în sensul înregistrării greşite a două imobile diferite ca având acelaşi număr poştal, aşa cum a susţinut reclamantul.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.3 04 pct. 9 şi art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa Decizia şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel, în vederea lămuririi pe deplin a situaţiei de fapt, pe aspectele anterior menţionate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul B.G. împotriva deciziei nr. 275 din 21 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă.
Casează Decizia şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi Curte de Apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1556/2005. Civil. Revendicare imobiliara.... | ICCJ. Decizia nr. 1477/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
