ICCJ. Decizia nr. 1449/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1449
Dosar nr. 26359/2/2005
Şedinţa publică din 15 februarie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 680 din 14 iunie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, a fost admisă contestaţia formulată de Ş.I., în contradictoriu cu A.V.A.S., dispunându-se anularea deciziei nr. 51 din 25 ianuarie 2005 emisă de A.V.A.S. şi obligarea intimatei de a proceda la soluţionarea notificării nr. 1008 din 4 mai 2001, privind acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul în suprafaţă de 1311 mp situat în Botoşani.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere că prin Decizia contestată s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a notificării formulate de către Ş.I. în favoarea SC B. SA, motivat de faptul că imobilul pentru care s-au solicitat măsuri reparatorii se evidenţiază în patrimoniul acestei societăţii, la care A.V.A.S. deţine acţiuni care reprezintă un procent de 73,7269% din capitalul social. S-a reţinut şi că A.V.A.S. nu a depus probe în legătură cu cota procentuală din capitalul social pe care o deţine, susţinând numai că a fost reziliat contractul de privatizare la data de 24 februarie 2004.
S-a apreciat că în mod nelegal intimata a considerat că nu are competenţă de a soluţiona notificarea, în situaţia în care deţine un nr. de 12,4205% din capitalul social în urma procedurii de privatizare.
Apelul declarat de A.V.A.S. împotriva acestei hotărâri a fost admis prin Decizia nr. 1595 din 28 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin care a fost schimbată în tot sentinţa, în sensul respingerii contestaţiei ca neîntemeiată.
S-a avut în vedere că potrivit art. 20 alin. (1)din Legea nr. 10/2001 soluţionarea notificării este de competenţa unităţii deţinătoare a imobilului, A.V.A.S. având o astfel de îndatorire numai atunci când a avut loc o privatizare integrală şi măsurile reparatorii pot fi acordate doar prin echivalent, în sensul art. 27 din Legea nr. 10/2001. S-a considerat că acest ultim text nu este incident, întrucât unitatea deţinătoare respectiv SC B. SA nu este privatizată integral, ci o societate în care statul are calitatea de acţionar majoritar.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul a declarat recursul de faţă, prin care a solicitat casarea deciziei recurate şi menţinerea soluţiei instanţei de fond.
Se arată în motivarea recursului că SC B. SA i-a respins notificarea celui în cauză, cu motivarea că la apariţia Legii nr. 10/2001 societatea era deja privatizată prin vânzarea de către A.V.A.S. a pachetului de 70% din acţiuni şi că societatea este în lichidare, iar acordarea de despăgubiri nu intră între prerogativele lichidatorului.
Recursul este întemeiat, urmând a fi admis în raport de cele ce urmează:
Potrivit art. 29 alin.(1) şi alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată în M.Of. nr. 798 din 2 septembrie 2005, fost art. 27 alin. (1) la care se face referire în hotărârea recurată pentru imobilele evidenţiate în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) şi (2), persoanele îndreptăţite au dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale; în astfel de situaţii măsurile reparatorii se propun de către instituţia publică care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea.
În aplicarea acestor dispoziţii, instituţia publică implicată în privatizarea unei societăţi comerciale are deci obligaţia de a face oferta de măsuri reparatorii, chiar dacă notificarea a fost înregistrată la societatea comercială privatizată.
Din actul nou depus în recurs, anume dispoziţia nr. 9 din 9 mai 2005 emisă de SC B. SA privind soluţionarea notificării nr. 1008 din 4 mai 2001, rezultă că cererea celui în cauză de restituire în natură a terenului sau de acordare de măsuri reparatorii a fost respinsă, avându-se în vedere în principal că la data apariţiei Legii nr. 10/2001, societatea fusese privatizată prin vânzarea de către A.P.A.P.S. a pachetului de 70% de acţiuni în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. B.T. 9 din 15 februarie 1999.
În raport de această susţinere, necontestată dealtfel de intimată, rezultă că la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 SC B. SA era deja privatizată astfel că propunerea de măsuri reparatorii în echivalent revine instituţiei publice care a efectuat privatizarea, conform dispoziţiilor legale redate.
Cum în acest sens a hotărât corect tribunalul care a dispus anularea deciziei nr. 51 din 25 ianuarie 2005 emisă de A.V.A.S., de declinare a competenţei de soluţionare a notificării în favoarea SC B. SA şi obligarea intimatei A.V.A.S. de a soluţiona notificarea, rezultă că recursul de faţă urmează a fi admis în sensul casării deciziei recurate şi respingerii apelului împotriva sentinţei.
Dealtfel, este de observat că în situaţia în care unitatea deţinătoare s-a pronunţat deja în cauză, situaţie necunoscută şi neavută în vedere de instanţa de apel, menţinerea soluţiei acestei instanţe ar fi înlăturat pentru persoana îndreptăţită orice posibilitate de a uza de prevederile Legii nr. 10/2001.
De aceea, recursul de faţă urmează a fi admis în temeiul art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul celor ce preced.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul Ş.I. împotriva deciziei nr. 1595/A din 28 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia recurată şi respinge apelul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva sentinţei civile nr. 680 din 14 iunie 2005 a Tribunalului Bucureşti, pe care o menţine.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1477/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1305/2005. Civil → |
|---|
