ICCJ. Decizia nr. 1499/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1499
Dosar nr. 26986/1/2005
(Nr. vechi 10524/2005)
Şedinţa publică din 9 februarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin notificarea înregistrată la executorul judecătoresc sub nr. 14 din 17 ianuarie 2002, reclamanta C.E. a solicitat restituirea în natură a terenului de 286 mp, expropriat în baza Decretului nr. 397/1988 şi rămas liber.
La data de 8 martie 2004, cu adresa nr. 2229/2004, pârâta Primăria municipiului Focşani i-a răspuns reclamantei la notificare în sensul că, terenul revendicat de aceasta a făcut obiectul unui contract de schimb dintre primărie şi o societate comercială, astfel că nu poate fi restituit în natură, dar comisia internă de evaluare a procedat la întocmirea documentaţiei de evaluare în vederea acordării măsurilor reparatorii prin echivalent, urmând a se emite şi o dispoziţie motivată în acest sens.
Întrucât Primăria nu a emis dispoziţia, la data de 7 aprilie 2004 reclamanta a formulat prezenta acţiune, înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr. 143/C/2004. Prin acţiune, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei să-i restituie în natură terenul de 286 mp situat în Focşani.
Pârâta Primăria municipiului Focşani a formulat întâmpinare în cauză, invocând excepţia prematurităţii acţiunii, faţă de faptul că nu s-a emis dispoziţia, precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive faţă de faptul că terenul notificat se află în prezent în patrimoniul SC I.C.S. SRL Bucureşti, societate care a fost introdusă în cauză, în calitate de pârâtă.
Această societate comercială a formulat şi ea întâmpinare, invocând lipsa calităţii procesuale active, precum şi lipsa calităţii ei procesuale, excepţia prematurităţii acţiunii, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii, ca lipsită de temei.
Litigiul a fost soluţionat prin sentinţa nr. 287 din 22 noiembrie 2004 Tribunalului Vrancea, secţia civilă; au fost respinse toate excepţiile invocate de pârâte şi s-a respins acţiunea reclamantei ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
În baza contractului de vânzare cumpărare nr. 842 din 1 martie 1974, autentificat şi transcris, reclamanta şi soţul său C.S. (în prezent decedat) au devenit proprietarii unui apartament situat în casa vânzătoarei M.M. şi asupra unei părţi în suprafaţă de 286,20 mp din terenul de 572,40 mp aferent casei, teren asupra căruia părţile contractante au rămas în indiviziune. Este vorba despre terenul notificat.
În baza Decretului nr. 397/1988, imobilul reclamantei (casă teren) a fost expropriat pentru lucrări de utilitate publică; ulterior, casa a fost demolată. Reclamanta şi soţul său au primit despăgubiri în sumă de 27.544 lei, conform adeverinţei aflată la dosar.
În anul 1994, vânzătoarea M.M. a formulat o acţiune în revendicarea terenului vândut reclamantei şi soţului său, acţiune admisă prin sentinţa nr. 931 din 10 iunie 1994 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă. Ulterior, prin contractul autentificat sub nr. 174 din 19 martie 1999, numita M.M. a vândut pârâtei SC I.C.S. SRL acest teren de 286 mp situat în Focşani.
Prin contractul de schimb autentificat sub nr. 572 din 13 mai 1999, pârâta Primăria municipiului Focşani a predat în proprietate şi posesie pârâtei SC I.C.S. SRL suprafaţa de 274 mp teren intravilan în zona Autogară din care o parte aparţinuse reclamantei, iar societatea pârâtă a predat Primăriei în proprietate şi posesie, la schimb, suprafaţa de 274 mp, situată în aceeaşi zonă, din care o parte era din cea cumpărată de la M.M. Schimbul a avut loc pe baza hotărârii nr. 55 din 29 aprilie 1999 a Consiliului Local Focşani, la o dată când reclamanta nu revendicase terenul, iar Primăria îl avea în proprietate ca urmare a exproprierii. Reclamanta a solicitat anularea schimbului numai prin concluziile scrise depuse la momentul rămânerii în pronunţare asupra cauzei, astfel că această cerere nu a făcut obiectul dezbaterilor şi nu a fost examinată.
Faţă de această stare de fapt, instanţa a reţinut că excepţia prematurităţii acţiunii nu este justificată deoarece pârâta Primăria a depăşit, din propria culpă, termenul imperativ prevăzut de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, ceea ce nu o poate împiedica pe reclamantă să se adreseze instanţei pentru apărarea drepturilor sale.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale active, instanţa a reţinut că reclamanta şi-a dovedit calitatea de proprietară a imobilului şi calitatea de succesoare a soţului său, iar legea nu restrânge dreptul reclamantei la măsuri reparatorii doar pentru cota sa de proprietate, în cauză nefiind aplicabil principiul unanimităţii, funcţional în acţiunea în revendicare de drept comun.
Instanţa a respins şi excepţia lipsei calităţii procesuale a pârâtei societate comercială în raport de faptul că litigiul priveşte un bun din patrimoniul său, iar sentinţa trebuie să-i fie opozabilă.
În ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâta SC I.C.S. SRL, instanţa a reţinut că aceasta este nefondată deoarece reclamanta este persoană îndreptăţită, potrivit legii, să obţină măsuri reparatorii pentru imobilul expropriat.
Instanţa a mai reţinut şi calitatea procesuală a pârâtei Primăria municipiului Focşani, în raport de faptul că, în urma schimbului de terenuri, a rămas totuşi proprietara unei mici suprafeţe din cea notificată de reclamantă.
Reţinând că terenul solicitat de reclamantă nu poate fi restituit în natură, prima instanţă a respins acţiunea.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei a fost respins, prin Decizia nr. 565/A din 9 mai 2005 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă. Instanţa a reţinut că, deţinătorul actual al terenului solicitat de reclamantă este societatea comercială pârâtă, care este un dobânditor de bună credinţă şi nu are obligaţia de a restitui terenul. Calitatea de dobânditor de bună-credinţă putea fi verificată în cadrul unei acţiuni întemeiată pe art. 46 din Legea nr. 10/2001, iar anularea contractului de schimb a fost solicitată cu încălcarea prevederilor art. 112 şi art. 132 C. proc. civ. la instanţa de fond şi a dispoziţiilor art. 294 alin. (1) C. proc. civ. în apel.
S-a reţinut că restituirea în natură nu este posibilă atâta vreme cât nu a fost anulat titlul societăţii comerciale cu privire la acest teren.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, întemeiat pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. Reclamanta recurentă a reluat expunerea stării de fapt, invocând lipsa bunei credinţe a societăţii deţinătoare a terenului la dobândirea lui, precum şi faptul că acţiunea în anularea contractului de schimb de imprescriptibilă.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează.
Reclamanta este persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii, potrivit legii, pentru imobilul teren de 286 mp pe care l-a avut în proprietate împreună cu soţul său (decedat în prezent) şi care a fost expropriat pentru cauză de utilitate publică.
Aşa cum rezultă din expertiza tehnică efectuată în cauză de ing. P.A., terenul se află în întregime în patrimoniul pârâtei SC I.C.S. SRL, ca urmare a contractului de schimb încheiat în anul 1999 cu pârâta Primăria municipiului Focşani.
Instanţele care s-au pronunţat în cauză au reţinut corect faptul că, atâta vreme cât nu s-a desfiinţat contractul de schimb, restituirea în natură a terenului nu este posibilă. Reclamanta nu a iniţiat o acţiune în temeiul art. 46 din Legea nr. 10/2001 în acest scop. Formularea ei în prezenta cauză s-a realizat cu încălcarea normelor de drept procesual cuprinse în art. 109 alin. (1), art. 132 alin. (1) şi art. 294 alin. (1) C. proc. civ., astfel că, în mod justificat ea nu a fost examinată.
Terenul constituie proprietatea pârâtei societate comercială şi nu poate fi scos din patrimoniul său decât pe căi legale. În aceste condiţii, acţiunea reclamantei a fost corect respinsă, ca nefondată.
Reclamanta are dreptul însă la alte măsuri reparatorii, potrivit legii, motiv pentru care urmează să procedeze în consecinţă pentru satisfacerea dreptului său.
Pentru considerentele expuse, instanţa constată că motivele de nelegalitate invocate de reclamantă în cererea de recurs nu-şi găsesc suport în cauză, situaţie în care se va respinge recursul ca nefondat [art. 312 alin. (1) C. proc. civ.].
În temeiul art. 274 C. proc. civ., recurenta reclamantă va fi obligată la plata sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâta intimată SC I.C.S. SRL, aceasta aflându-se în culpă procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta C.E. prin mandatar C.M.C. împotriva deciziei nr. 565/A din 9 mai 2005 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Obligă pe recurentă să plătească intimatei SC I.C.S. SRL Bucureşti la 600 RON, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1594/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1509/2005. Civil → |
|---|
