ICCJ. Decizia nr. 1594/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1594
Dosar nr. 4101/200.
Şedinţa publică din 2 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 79 din 25 februarie 2003 pronunţată de Tribunalul Arad a fost respinsă acţiunea civilă precizată formulată de reclamantul Inspectoratul judeţean al Poliţiei de Frontieră Arad împotriva pârâtei Primăria comunei Pecica pentru anularea dispoziţiei nr. 373 din 13 mai 2002 emisă de primar prin care a fost restituit în natură terenul intravilan în suprafaţă de 237 mp, înscris în C.F., cu nr.top. 233/b şi casa şi terenul în suprafaţă de 1332 mp cu nr. 205, înscrise în C.F. a localităţii Rovine, cu nr.top.224 şi repunerea în situaţia anterioară, respectiv radierea dreptului de proprietate din C.F. a imobilelor.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut din probele administrate că, prin dispoziţia nr. 365 din 30 aprilie 2002 devenită ulterior dispoziţia nr. 373 din 13 mai 2002, primarul comunei Pecica a dispus restituirea în natură către recurenţii B.I. şi S.I. terenului intravilan de 237 mp înscris în C.F. şi a casei şi terenului în suprafaţă de 1332 mp cu nr. 205, înscris în C.F. a localităţii Rovine conform dispoziţiilor Legii nr. 10/2001. În baza acestei decizii, proprietarii şi-au înscris dreptul de proprietate în C.F. Rovine conform încheierii nr. 7625/2002.
S-a considerat neîntemeiată susţinerea reclamantului, că în calitate de persoană juridică deţinătoare a imobilului, în baza art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, era singura entitate abilitată să emită o decizie sau dispoziţie motivată. S-a avut în vedere că prin Decizia nr. 485 din 31 mai 1983 a fostului Consiliu Popular al judeţului Arad s-a transmis dreptul de administrare operativă asupra imobilului în favoarea Ministerului Apărării Naţionale, deţinut în prezent de Ministerul de Interne (Inspectoratul judeţean al Poliţiei de Frontieră Arad, fosta UM 02840 Timişoara).
Acest drept de administrare operativă nu a fost notat în cartea funciară în care apare înscris Statul român cu titlu de prescripţie extinctivă, prin încheierea nr. 1429/1967. Ca atare, dreptul reclamantului nu este opozabil terţilor pentru că nu s-a conformat art. 30 din Legea nr. 115/1938.
Aşa fiind, instanţa a considerat că dispoziţia nr. 373 din 13 mai 2002 emisă de primarul comunei Pecica în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 este legală şi a respins acţiunea reclamantului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică.
Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, prin Decizia nr. 85 din 5 iunie 2003 a respins ca nefondat apelul declarat de Inspectoratul judeţean al Poliţiei de Frontieră Arad, în principiu pentru aceleaşi considerente avute în vedere de instanţa de fond.
În plus, instanţa de apel a stabilit că în cauză nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 10/2001 ce exceptează o serie de imobile de la restituirea în natură, deoarece nu sunt întrunite cumulativ cele două condiţii prevăzute de text, respectiv ca imobilul să fie ocupat de una din categoriile enumerate limitativ (instituţii, unităţi bugetare etc.) şi spaţiul să fie necesar continuării activităţilor de interes public, obştesc (în cauză imobilul a fost folosit ca locuinţă de serviciu).
În termenul prevăzut de lege, împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivului de recurs se menţionează interpretarea greşită de către instanţă a art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 care se referă la orice persoană juridică deţinătoare a imobilului, care, primind notificarea persoanei îndreptăţite, este singura în măsură să se pronunţe prin dispoziţie motivată asupra restituirii imobilului. Prin urmare, este lipsită de relevanţă împrejurarea că dreptul de administrare operativă a Ministerului de Interne nu a fost înscris în cartea funciară.
Aşa fiind primarul comunei Pecica nu putea să dispună restituirea acestui imobil întrucât era deţinut de altă instituţie publică, iar obligaţia notării dreptului de administrare în cartea funciară nu este impusă de Legea nr. 10/2001.
Se susţine că primăria, primind notificarea persoanelor îndreptăţite, era obligată, conform art. 25 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, să o comunice persoanei juridică deţinătoare a imobilului care urma să se pronunţe prin dispoziţie motivată.
Recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Persoanele îndreptăţite, respectiv B.I. şi S.I. au adresat notificarea pentru restituirea în natură a imobilului în litigiu Primăriei comunei Pecica, necunoscând altă persoană juridică deţinătoare a imobilului.
Primăria era obligată conform art. 26 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 să identifice unitatea deţinătoare a imobilului. Această obligaţie şi-a îndeplinit-o, verificând în cartea funciară a imobilului, din care a rezultat că acesta a trecut în proprietatea statului prin prescripţie extinctivă conform încheierii nr. 1429/67 (fila 5 dosar fond).
Faţă de această înscriere în cartea funciară, primăria, ca reprezentantă a statului în teritoriu, s-a considerat îndreptăţită să emită dispoziţia motivată la care se referă art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 întrucât asupra imobilului nu a fost intabulat vreun drept în favoarea altei instituţii.
Din această perspectivă, notarea dreptului de administrare operativă al recurentei în cartea funciară a imobilului, prezenta relevanţă juridică şi primăria ar fi procedat conform art. 25 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 dacă ar fi constatat că nu are nici un drept asupra imobilului.
Aşa fiind, se constată că instanţa de apel a interpretat şi aplicat în mod judicios dispoziţiile Legii nr. 10/2001 incidente cauzei.
Pe de altă parte, este de observat că recurenta-reclamantă nici nu avea calitatea de a contesta Decizia emisă de primar (ce este verificată sub aspectul legalităţii de către prefectură) întrucât din dispoziţiile Legii nr. 10/2001, contestaţia poate fi formulată numai de către „persoana îndreptăţită", nu şi de terţe persoane ce au la îndemână alte mijloace juridice pentru a-şi valorifica eventualele drepturi asupra imobilelor ce cad sub incidenţa Legii nr. 10/2001.
Faţă de cele ce preced şi în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul Inspectoratul judeţean al Poliţiei de Frontieră Arad împotriva deciziei civile nr. 85 din 5 iunie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1622/2005. Civil. Stabilirea competenţei | ICCJ. Decizia nr. 1499/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
