ICCJ. Decizia nr. 1519/2005. Civil. încheiere de sedinta. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1519
Dosar nr. 20651/1/2005
Şedinţa de la 10 februarie 2006
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut urmatoarele:
La data de 25 ianuarie 2005, petenta SC F. SA a formulat cerere de ordonanţă preşedinţială privind suspendarea executării silite începute de B.E.J. D.C. în dosarul de executare nr. 756/2003 la solicitarea creditorilor A.P. şi A.I.M., în baza deciziei civile nr. 100/A din 15 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII a civilă şi litigii de muncă, pronunţată în dosarul nr. 269/CIV/2004, precizând că împotriva acestei executări petenta a formulat contestaţie la Curtea de Apel Bucureşti urmând ca până la soluţionarea acesteia, în baza art. 403 şi art. 581 C. proc. civ. să se dispună suspendarea executării.
La termenul din data de 22 martie 2005 petenta prin reprezentant a arătat că înţelege să renunţe la judecarea cauzei depunând în acest sens cerere scrisă.
Faţă de cererea de mai sus instanţa , în baza art. 246 C. proc. civ. a luat act de renunţarea la judecată a cererii de suspendare a executării silite pe cale de ordonanţă preşedinţială formulată de petenta SC F. SA împotriva deciziei civile nr. 100/A din 15 aprilie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII a civilă şi litigii de muncă, în dosarul nr. 269/CIV/2004.
În termen legal pârâta R.A.M. Bucureşti, sucursala I.M.P. Aiud, a declarat recurs împotriva încheierii de şedinţă din 22 martie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII a civilă, în dosarul nr. 343/2005 aducând critici ce vizează următoarele aspecte :
În condiţiile în care executarea silită a fost pornită împotriva a doi debitori, anume SC F. SA Bucureşti şi I.M.P. Aiud, renunţarea la judecată privind cererea de ordonanţă preşedinţială având ca obiect suspendarea executării silite nu putea să fie făcută în mod valabil numai de către unul dintre aceşti debitori; astfel că instanţa în mod greşit a luat act de renunţare numai cu privire la SC F. SA Bucureşti, iar nu şi cu privire la codebitorul I.M.P. Aiud.
Al doilea motiv de nelegalitate îl priveşte faptul în sine că nu a fost respectat regimul de urgenţă a soluţionării cererii de ordonanţă preşedinţială.
Recursul este neîntemeiat şi urmează a fi respins conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ. pentru considerentele ce urmează :
Susţinerile recurentei sunt nefondate, deoarece deşi executarea a fost pornită împotriva a doi debitori, numai SC F. SA a formulat cerere de ordonanţă preşedinţială prin care a solicitat suspendarea executării silite şi deci, numai aceasta putea să renunţe la judecata acestei cereri sau în cazul în care nu ar fi făcut-o să se plângă de nesoluţionarea cu celeritate a cererii.
Faţă de prevederile art. 274 C. proc. civ., instanţa urmează să oblige pe recurenta pârâtă R.A.M. Bucureşti, sucursala I.M.P. Aiud, la plata cheltuielilor de judecată astfel cum au fost dovedite de către intimaţii A.P. şi A.I.M.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta R.A.M. Bucureşti, sucursala I.M.P. Aiud, împotriva încheierii de şedinţă din 22 martie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII a civilă.
Obligă pe recurentă la 20 milioane lei (ROL) cheltuieli de judecată către intimaţii A.P. şi A.I.M.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică astăzi 10 februarie 2006
| ← ICCJ. Decizia nr. 1761/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1133/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
