ICCJ. Decizia nr. 1536/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1536
Dosar nr. 7079/200.
Şedinţa publică din 1 martie 2005
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ. şi al art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992, art. II alin. (3) din OUG nr. 58/2003, recurs în anulare împotriva deciziei civile nr. 99 din 10 februarie 2003 a Tribunalului Bacău şi a sentinţei civile nr. 5049 din 22 august 2001 a Judecătoriei Bacău, susţinând că aceste hotărâri judecătoreşti au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
S-a arătat că nelegal instanţele au reţinut că drepturile acordate magistraţilor potrivit art. 40 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 modificată, constituie o formă de sprijinire cu caracter social, a acestora şi nu sunt supuse impozitării, fiind incluse în categoria veniturilor neimpozabile, potrivit art. 5 lit. a) OG nr. 73/1999 referitoare la impozitul pe venit.
Recursul în anulare urmează să fie admis pentru următoarele considerente.
Judecătoria Bacău, prin sentinţa civilă nr. 5049 din 22 august 2005, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta C.M. şi a obligat Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Iaşi să îi plătească acesteia suma de 4.796.050 lei, reţinută cu titlu de impozit pe chirie.
Prin Decizia civilă nr. 99 din 10 februarie 2003, Tribunalul Bacău a respins, ca nefondate, recursurile declarate de reclamantă şi de pârâtul Ministerul Justiţiei.
Instanţele au considerat nelegal că sumele reprezentând compensarea chiriilor acordate conform art. 39 alin. (3) şi art. 40 din Legea nr. 50/1996 s-ar încadra în dispoziţiile art. 5 lit. a) din OG nr. 73/1999.
Astfel, în conformitate cu art. 39 alin. (3) şi art. 40 din Legea nr. 50/1996, drepturile cuvenite magistraţilor şi personalului asimilat acestora reprezintă venituri impozabile conform dispoziţiilor art. 9 din OG nr. 73/1999.
Sumele reprezentând compensarea chiriilor acordate conform art. 39 alin. (3) şi art. 40 din Legea nr. 50/1996 reprezintă venituri din salarii, în sensul definiţiei date de art. 22 din OG nr. 73/1999, iar art. 5 din OG nr. 73/1999 se referă strict şi limitativ la veniturile care nu sunt impozabile.
Prin urmare, sumele reprezentând compensarea chiriilor constituie un venit realizat de magistrat în baza raporturilor juridice de muncă, venituri care trebuie impozitate conform art. 6 din Normele metodologice date în aplicarea art. 24 din OG nr. 73/1999.
Cum dispoziţiile art. 39 alin. (3) din Legea nr. 50/1996, cu modificările şi completările aduse prin OG nr. 83/2000, nu pot constitui temei juridic al restituirii retroactive a impozitului, acesta operând de la data de 1 noiembrie 2000, deoarece legea nu se poate aplica retroactiv, Curtea va admite recursul în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei civile nr. 99 din 10 februarie 2003 a Tribunalului Bacău şi a sentinţei civile nr. 5049 din 22 august 2001 a Judecătoriei Bacău, pe care le casează şi pe fond, respinge acţiunea.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1630/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1214/2005. Civil → |
|---|
