ICCJ. Decizia nr. 1630/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1630
Dosar nr. 7171/200.
Şedinţa publică din 3 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul G.D. a chemat în judecată pe pârâtul I.D.G. şi a solicitat să se valideze convenţia încheiată între ei, privind vânzarea-cumpărarea unui teren în suprafaţă de 0,38 ha situat în intravilanul comunei Adâncata, judeţul Suceava.
Prin sentinţa civilă nr. 3957 din 10 decembrie 2003 Judecătoria Suceava a respins acţiunea, cu motivarea că reclamantul nu a făcut dovada că pârâtul era proprietarul terenului în litigiu, alături de acesta mai fiind proprietari, în indiviziune, şi alte persoane.
Curtea de Apel Suceava, prin Decizia civilă nr. 934 din 7 aprilie 2004 a admis recursul declarat de reclamant, a schimbat sentinţa atacată în sensul că a admis acţiunea şi a constatat că reclamantul a dobândit prin cumpărare de la pârât la 15 septembrie 1993 suprafaţa de 38 ari teren în intravilanul comunei Adâncata, plătind preţul de 375.000 lei.
Instanţa de apel a reţinut că înscrisul sub semnătură privată a fost recunoscut de pârât şi întruneşte condiţiile cerute de lege, respectiv art. 1073–1077 C. civ.
Nejustificat, pârâtul a refuzat să-şi respecte obligaţia asumată, câtă vreme dreptul de proprietate asupra terenului a fost recunoscut prin titlu de proprietate nr. 869/1994, iar starea de indiviziune a fost lichidată prin Decizia civilă nr. 2603 din 3 decembrie 2002 a Tribunalului Suceava, devenită irevocabilă prin Decizia Curţii de Apel Suceava.
S-a mai reţinut că în speţă nu sunt incidente prevederile art. 67 din Legea nr. 18/1991 câtă vreme convenţia părţilor are valoare de antecontract de vânzare-cumpărare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul I.G., fără a preciza însă vreunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
În motivare se arată că el pârâtul nu putea să vândă reclamantului terenul în litigiu pentru că nu justifica un drept de proprietate asupra parcelei respective. În plus trebuiau aplicate prevederile art. 67 din Legea nr.18/1991 care reglementau condiţiile în care se putea vinde un teren. Mai mult, preţul este prea mic faţă de valoarea terenului.
Recursul se priveşte ca nefondat.
Instanţa de apel a stabilit corect situaţia de fapt la care a aplicat prevederile legale incidente, menţionat în hotărâre.
Pârâtul a recunoscut încheierea convenţiei, iar aşa cum bine a reţinut instanţa de apel, şi-a consolidat calitatea de proprietar prin titlu de proprietate şi lichidarea stării de indiviziune.
Prin încheierea convenţiei dintre părţi nu au fost eludate prevederile art. 67 din Legea nr. 18/1991, pârâtul fiind acela care a refuzat încheierea actului autentic. De altfel, înainte de declanşarea litigiului, textul de lege menţionat a fost abrogat.
Preţul de cumpărare al terenului este cel convenit de părţi. De altfel, modicitatea preţului a fost invocată pentru prima oară în instanţa de recurs.
Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul I.G. împotriva deciziei nr. 934 din 7 aprilie 2004 a Curţii de Apel Suceava.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1651/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1536/2005. Civil → |
|---|
