ICCJ. Decizia nr. 1548/2005. Civil. Contestatie Lg. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1548
Dosar nr. 3072/1/2005
(Nr. vechi 662/2005)
Şedinţa publică din 20 februarie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 27 aprilie 2001, D.I.D. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu Consiliul local Sinaia şi A.P.S. Bucureşti, să constate că imobilul-teren în suprafaţă de 600 mp şi 2 construcţii, situat în Sinaia, judeţul Prahova, este deţinut de stat fără titlu şi să dispună obligarea pârâtelor de a-i lăsa atât terenul cât şi edificatele, în deplină proprietate şi posesie.
Totodată, prin notificarea nr. 451/2001, formulată în baza dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, D.I.D. ceruse Serviciului de Protecţie şi Pază, restituirea aceluiaşi imobil, teren în suprafaţă de 600 mp, cu cele două construcţii aflate pe acesta, situat în Sinaia.
La 24 august 2001, persoana îndreptăţită a solicitat instanţei suspendarea judecăţii acţiunii în revendicare, până la soluţionarea notificării formulată în baza legii speciale şi a parcurgerii procedurii necontencioase, prevăzută de aceasta (fila 55 dosar nr. 723/2001 al judecătoriei Sinaia).
Prin adresa nr. 857 din 10 octombrie 2001 Serviciul de Protecţie şi Pază, i-a comunicat persoanei îndreptăţite, refuzul său de a soluţiona favorabil notificarea, motivat de împrejurarea că nu ar exista identitate între imobilul în legătură cu care s-a formulat cererea şi cel deţinut de entitatea investită potrivit Legii nr. 10/2001.
Urmare acestui răspuns şi refuzului unităţii deţinătoare de a emite decizie sau dispoziţie, conform legii, la 21 ianuarie 2002, D.I.D., a solicitat repunerea pe rol a cauzei (fila 60 dosar 723/2001 al Judecătoriei Sinaia) iar ulterior, la 10 aprilie 2002 (fila 84 acelaşi dosar) şi-a precizat cererea solicitând instanţei să califice cererea de repunere pe rol ca o contestaţie la refuzul entităţii notificate de a se conforma dispoziţiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Totodată, s-a solicitat disjungerea celor două cereri (cea formulată în baza dreptului comun, de contestaţia întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001) şi s-a ridicat excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Sinaia de a soluţiona contestaţia privind refuzul pârâtei de a da curs solicitărilor formulate pe calea notificării.
Prin încheierea din 20 iunie 2002, Judecătoria Sinaia a dispus disjungerea judecării contestaţiei formulată de reclamantă împotriva refuzului pârâtei de a-i restitui imobilul în natură, de acţiunea în revendicare introdusă de aceeaşi reclamantă la 27 aprilie 2001 pe care a suspendat-o, potrivit art. 47 din Legea nr. 10/2001.
Totodată, prin sentinţa nr. 603 din 20 iunie 2002, a declinat, în favoarea Tribunalului Bucureşti, competenţa de soluţionare a contestaţiei, în acord cu dispoziţiile art. 24 alin. final din Legea nr. 10/2001, în vechea redactare.
Prin sentinţa civilă nr. 568 din 8 septembrie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a respins contestaţia ca tardivă, reţinând în esenţă că notificatoarea a luat cunoştinţă de „Decizia nr. 858/2001" la data de 11 octombrie 2001, astfel cum rezultă din copia extrasului de pe borderoul de evidenţă aflat la dosar, dată în raport cu care, cererea de repunere pe rol calificată ca şi contestaţie, formulată la 21 ianuarie 2002, apare ca tardivă, în raport de dispoziţiile art. 27 alin. (7) din Legea nr. 10/2001.
Soluţia a fost menţinută de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, care, în esenţă cu aceeaşi motivare, prin Decizia nr. 2198 din 15 noiembrie 2004 a respins apelul formulat de M.Ş.A., în calitate de moştenitor al contestatoarei D.I.D.
În cauză, a declarat recurs în termen legal M.Ş.A. care, invocând temeiurile prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., susţine în esenţă că în mod greşit instanţa de control judiciar a interpretat că adresa prin care intimatul pârât a comunicat refuzul restituirii imobilului are valoarea juridică a unei decizii, în înţelesul dispoziţiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
În realitate, se mai arată, adresa invocată face doar dovada corespondenţei pe care a purtat-o cu conducerea intimatei, nefiind aptă de a produce consecinţele juridice prevăzute de lege, prin interpretarea dată, limitându-i-se accesul la justiţie.
Recursul se priveşte ca fondat, urmând a fi admis, în considerarea argumentelor ce succed.
Prin două acţiuni separate, ambele formulate la 27 aprilie 2001, D.I.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul local Sinaia şi A.P.S. Bucureşti, restituirea imobilelor, teren de 600 mp şi construcţiile edificate pe acesta, situate în Sinaia judeţul Prahova (cauza de faţă) precum şi teren, în suprafaţă de 521 mp situat în Sinaia.
Cauzele au format obiectul dosarelor nr. 723/2001 şi respectiv 724/2001, ale Judecătoriei Sinaia.
În legătură cu ambele imobile, persoana îndreptăţită a formulat, de asemenea în mod separat, notificări în baza dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, prin care a solicitat Serviciului de Protecţie şi Pază, să procedeze la restituirea în natură a acestora.
Entitatea investită cu soluţionarea notificărilor, a emis la data de 10 octombrie 2001 adresele nr. 857 şi 858, prin care a comunicat persoanei îndreptăţite, refuzul soluţionării favorabile a cererilor, motivat de nedepunerea unor acte doveditoare concludente şi lipsa elementelor de identificare ale imobilelor.
Ulterior emiterii acestor adrese, persoana îndreptăţită a solicitat, în ambele dosare aflate pe rolul Judecătoriei Sinaia, repunerea cauzelor pe rol, calificarea acestor cereri ca şi contestaţii, întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, urmare refuzului persoanei juridice deţinătoare de a emite decizii, disjungerea cererilor formulate în baza dreptului comun de cele întemeiate pe dispoziţiile legii speciale şi declinarea soluţionării contestaţiilor privind cele două imobile, în favoarea Tribunalului Bucureşti.
În legătură cu cererea având ca obiect imobilul, teren în suprafaţă de 600 mp şi construcţiile edificate pe acesta, situat în Sinaia, urmare a declinării cauzei de către Judecătoria Sinaia, s-a format dosarul nr. 3900/2002 al Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, care a pronunţat în primă instanţă, în cauza de faţă, sentinţa civilă nr. 568 din 8 septembrie 2003.
Instanţa astfel investită a avut de analizat natura juridică a adresei cu nr. 857 din 10 octombrie 2001 emisă de Serviciul de Protecţie şi Pază (şi nu a adresei nr. 858/2001, cum greşit s-a reţinut, aceasta făcând obiectul unui alt dosar) concluzia, împărtăşită şi de instanţa de control judiciar, fiind aceea că această adresă este echivalentă cu o deciziei emisă în condiţiile art. 23 alin. (1) din lege iar termenul de 30 de zile în care putea fi introdusă contestaţia, trebuia calculat de la data comunicării acestui act.
Interpretarea dată de instanţe este greşită fiind în contra voinţei legiuitorului şi spiritului Legii nr. 10/2001, al cărui scop principal l-a constituit repararea pe cât posibil, a prejudiciilor cauzate, urmare preluării abuzive a imobilelor, în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Astfel, este de necontestat că, în legătură cu imobilul a cărui restituire se solicită în prezenta cauză, autoarea reclamantului a întreprins demersul prevăzut de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în vechea redactare şi a notificat unitatea deţinătoare.
Fără a emite o decizie sau dispoziţie motivată, deşi avea această obligaţie, potrivit art. 23 alin. (1) din lege directorul Serviciului de Protecţie şi Pază a răspuns notificatoarei la 10 octombrie 2001, printr-o adresă echivocă, act fără nici o consecinţă de ordin juridic, că „este surprins" de faptul că se revendică acest imobil, în condiţiile în care nu s-au prezentat probe concludente din care să rezulte anul construcţiei, autorizaţia de construire, precum şi alte elemente de identificare.
Or, potrivit dispoziţiilor art. 23 alin. (1) respectiv art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în redactarea în vigoare la data pronunţării deciziei atacate, indiferent dacă persoanei îndreptăţite i se restituie în natură imobilul, ori i se oferă restituirea prin echivalent sau chiar i se refuză un atare drept, unitatea deţinătoare este obligată ca asupra solicitării adresată pe calea notificării, să se pronunţe printr-o decizie sau dispoziţie motivată.
Adresa trimisă notificatoarei, informă şi echivocă, nu poate îndeplini cerinţele art. 23 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, în vechea redactare, potrivit căruia Decizia sau dispoziţia emisă conform legii, are forţa probantă a unui înscris autentic şi constituie, în situaţia în care s-a aprobat restituirea în natură a imobilelor, titlu executoriu, pentru punerea în posesie.
Ca atare, cazul dedus recursului de faţă pune în discuţie situaţia în care lipseşte răspunsul persoanei juridice notificate, lipsă generată de o conduită culpabilă a acesteia, o atare împrejurare neputând fi de natură a afecta interesele legitime ale reclamanţilor.
Cât priveşte termenul în care s-a depus contestaţia, aceasta nu poate fi apreciată ca tardiv formulată, în condiţiile în care, în cauză, entitatea investită cu soluţionarea cererii de restituire, nu a emis un act valabil care să marcheze finalizarea procedurii administrative, respectiv a etapei necontencioase.
Aşa fiind, recursul urmează a se admite, cu consecinţa casării ambelor hotărâri şi a trimiterii cauzei spre rejudecare tribunalului, care urmează a se pronunţa, în funcţie de probele administrate, pe fondul cererii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul M.Ş.A. împotriva deciziei nr. 2198 din 15 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa civilă nr. 568 din 8 septembrie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, şi trimite cauza spre rejudecare, aceluiaşi tribunal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1645/2005. Civil. Exequator (recunoasterea... | ICCJ. Decizia nr. 1556/2005. Civil. Revendicare imobiliara.... → |
|---|
