ICCJ. Decizia nr. 1789/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1789
Dosar nr. 4817/200.
Şedinţa publică din 8 martie 2005
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamantul N.I. a chemat în judecată S.R.I. prin S.J.I. Iaşi pentru a fi obligat să-i plătească suma de 87.798.600 lei.
În motivarea acţiunii a arătat că la data de 31 martie 2000 a fost trecut în rezervă cu drept de pensie, iar în baza art. 31 din Legea nr. 138/1999 era îndreptăţit la un ajutor egal cu 30 de solde lunare, sumă neimpozabilă, astfel că pârâtul în mod greşit i-a reţinut suma în litigiu cu titlu de impozit.
Pârâtul a solicitat introducerea în cauză a UM 0198 Bucureşti, împuternicită să reprezinte interesele S.R.I. în faţa instanţelor judecătoreşti şi a formulat cerere de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice, deoarece suma pretinsă prin acţiune a fost virată la bugetul Statului, iar prin întâmpinare a solicitat respingerea acţiunii, învederând că impozitul a fost aplicat în conformitate cu OG nr. 73/1999, care a stabilit un nou sistem de impozitare începând cu data de 1 ianuarie 2000.
Judecătoria Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 8156 din 9 mai 2001 a respins acţiunea reclamantului, cât şi cererea de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice.
Instanţa şi-a întemeiat soluţia pe dispoziţiile art. 31 din Legea nr. 138/1999, potrivit cărora reclamantul nu mai este exceptat de la impozitare începând cu data intrării în vigoare a OG nr. 73/1999.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia civilă nr. 1326 din 8 august 2001 a admis excepţia de necompetenţă materială invocată de recurent şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, reţinând că obiectul cererii supuse judecăţii nu este un conflict de muncă în înţelesul Legii nr. 168/1999, fiind aplicabile prevederile art. IV din OUG nr. 179/1999 pentru modificarea Legii nr. 92/1992.
Astfel investit, Tribunalul Iaşi prin Decizia civilă nr. 2803 din 16 noiembrie 2001 a admis recursul declarat de reclamant, a casat sentinţa atacată, a admis cererea de chemare în garanţie şi rejudecând în fond cauza a admis acţiunea, obligând pârâtul şi chematul în garanţie să-i plătească reclamantului suma de 87.798.000 lei cu titlu de impozit reţinut nelegal.
Instanţa a reţinut că reclamantul se încadrează în excepţia de impozitare prevăzută de art.6 lit. f), partea a II-a din OG nr. 73/1999.
Împotriva acestei hotărâri, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ. a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, susţinând în esenţă că în cauza dedusă judecăţii nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 6 lit. f) din OG nr. 73/1999, deoarece plăţile compensatorii şi ajutoarele la care a fost îndreptăţit reclamantul au fost stabilite în raport de solda brută din ultima lună de activitate, în conformitate cu dispoziţiile art. 7 din OG nr. 7/1998 şi art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999, ceea ce înseamnă că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea esenţială a legii, ajutoarele calculate în raport de solda brută nu sunt exceptate de la impozitare, dispoziţiile legale aplicate fiind abrogate.
Potrivit art. 31 din Legea nr. 138/1999, la trecerea în rezervă, cadrele militare beneficiază de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară brută, dar acest text trebuie raportat la dispoziţiile art. 5 din OG nr. 73/1999 şi HG nr. 1066/1999, care, deşi confirmă neimpozitarea veniturilor provenite din ajutoare, precizează ce venituri fac parte dintr-o atare categorie, exceptându-le pe cele de natură salarială.
Or, faţă de împrejurarea că însăşi Legea nr. 138/1999 se referă la salarizarea personalului militar şi la drepturile derivate acestuia din calitatea de salariat, apare cu evidenţă că şi veniturile acordate militarilor la trecerea în rezervă cu titlu de ajutoare, în condiţiile art. 31 din lege decurg din statutul lor de salariaţi şi, prin urmare, sunt supuse impozitării, în conformitate cu prevederile OG nr. 73/1999.
Că este aşa, o confirmă şi Normele metodologice pentru aplicarea OG nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, aprobate prin HG nr. 1066/1999, care, referindu-se la art. 5 din ordonanţă, individualizează categoriile de venituri ce nu sunt impozabile.
Din enumerarea făcută în acest text rezultă că ajutoarele neimpozabile vizează exclusiv forme de sprijin cu destinaţie specială, cum ar fi ajutoarele ce se acordă soţiilor celor care satisfac stagiul militar obligatoriu, ajutorul social acordat potrivit legii, ajutorul de urgenţă acordat de guvern şi de primării în situaţii de necesitate, ajutorul de înmormântare şi altele.
Textul menţionat nu face nici o referire la ajutoarele pentru trecerea în rezervă acordate cadrelor militare, în raport cu solda lunară brută.
Prin urmare, aceste ajutoare, fiind de natură salarială şi având ca bază de calcul solda brută sunt supuse impozitării, ca orice venit brut.
În consecinţă, recursul în anulare urmează a fi admis conform art. 3303 alin. (1) şi art. 314, să fie casată Decizia civilă nr. 2803 din 16 noiembrie 2001 a Tribunalului Iaşi, respingând recursul reclamantului împotriva sentinţei civile nr. 8156 din 9 mai 2001 a Judecătoriei Iaşi, pe care o menţine ca legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei civile nr. 2803 din 16 noiembrie 2001 a Tribunalului Iaşi, pe care o modifică, în sensul că, respinge recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. 8156 din 9 mai 2001 a Judecătoriei Iaşi, pe care o menţine.
Respinge cererea de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1829/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1559/2005. Civil → |
|---|
