ICCJ. Decizia nr. 1787/2005. Civil. Stabilirea competenţei
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1787
Dosar nr. 874/2005
Şedinţa din Camera de Consiliu de la 7 martie 2005
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul S.G. a chemat în judecată Statul Român, reprezentat prin Banca Naţională a României şi Ministerul de Finanţe, solicitând restituirea în temeiul Legii nr. 362/2003 a unui număr de 235 monede din aur, 1635 dolari SUA şi 1200 franci elveţieni, bunuri evaluate la suma totală de 690.026.547 lei.
Judecătoria Timişoara, prin sentinţa civilă 3013 din 6 aprilie 2004 a admis acţiunea, în cauză fiind declarate în termen apeluri de către pârâţi.
Sesizată cu soluţionarea acestor căi de atac, Curtea de Apel Timişoara prin Decizia civilă nr. 2418 din 26 octombrie 2004 s-a declarat necompetentă de a judeca această pricină invocând prevederile art. 2821 şi art. 299 alin. (3) C. proc. civ., în raport cu care a atribuit această aptitudine jurisdicţională Tribunalului Timiş, în calitate de instanţă actuală de recurs în litigiile patrimoniale cu valoare până la 1 miliard lei inclusiv.
La rândul său, Tribunalul Timiş prin Decizia civilă nr. 482/A din 10 decembrie a reţinut cauza spre soluţionare instanţei sesizate iniţial cu judecarea apelurilor în conformitate cu regula înscrisă în art. 725 alin. (4) C. proc. civ. potrivit căreia „hotărârile pronunţate înainte de intrarea în vigoare a legii noi rămân supuse căilor de atac şi termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunţate" în speţă la momentul pronunţării sale sentinţa civilă nr. 3013/2004 era supusă controlului în termen la curtea de apel, în calitate de instanţa de apel, această cale de atac fiind suprimată definitiv în litigiile patrimoniale cu valoare cuprinsă între 200 milioane lei şi 1 miliard lei inclus, prin Legea nr. 195/2004 de aprobarea a OUG 58/2003 care a intrat în vigoare la 26 mai 2004.
Investită cu rezolvarea prezentului conflict negativ de competenţă, ivit în condiţiile art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili în mod irevocabil competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Timiş pentru următoarele considerente:
Regula cuprinsă în art. 725 alin. (4) C. proc. civ. este înlocuită în prezent în mod imperativ, dar temporar, cu aceea cuprinsă în art. II alin. (2) din Legea nr. 493/2004, privind aprobarea OUG nr. 65/2004 pentru modificarea Codului de procedură civilă, potrivit căreia căile de atac se judecă de instanţele competente potrivit legii noi.
Prin actele normative succesive arătate anterior, competenţa materială funcţională a curţilor de apel, în calitate de instanţe cu plenitudine de competenţă în materie de apel a fost restrânsă această cale de atac fiind suprimată definitiv în baza hotărârilor pronunţate în primă instanţă în litigii al căror obiect are o valoare până la 1 miliard lei inclusiv, care rămân supuse doar controlului prin recurs la tribunal.
Aceste modificări legislative de natură a asigura „liberul acces la justiţie şi apropierea cetăţeanului de instanţă" consacră principiul prevăzut în art. 2 pct. 2 şi art. 3 pct. 2 C. proc. civ. potrivit căruia apelul se judecă de instanţa imediat ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată.
Faţă de considerentele expuse, în speţă, se va stabili competenţa de soluţionare a apelurilor în favoarea Tribunalului Timiş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte în favoarea Tribunalului Timiş competenţa de soluţionare a apelului declarat de pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Banca Naţională a României împotriva sentinţei civile nr. 3013 din 6 aprilie 2004 a Judecătoriei Timişoara
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2005.
← ICCJ. Decizia nr. 1677/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1813/2005. Civil. Recuzare. Recuzare → |
---|