ICCJ. Decizia nr. 1813/2005. Civil. Recuzare. Recuzare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.1813
Dosar nr.11176/2005
Şedinţa publică din 8 martie 2005
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi a înaintat la 10 februarie 2003 Tribunalului Iaşi cererea de punere sub interdicţie formulată de petentul P.E. împotriva soţiei sale, P.O. concluzionând că nefiind întrunite concluziile prevăzute de art. 142 C. fam. nu se impune punerea sub interdicţie a numitei P.O.
Tribunalul Iaşi prin sentinţa civilă nr. 400 din 12 iunie 2003 a respins acţiunea.
S-a reţinut în motivarea acestei soluţii că între părţi există o stare conflictuală, că s-a pronunţat o sentinţă de divorţ din vina ambilor în anul 2002 şi, ca urmare 2 copii minori au fost încredinţaţi mamei, s-a mai constatat că pârâta nu suferă de afecţiuni care să-i diminueze discernământul, din contră ea fiind aceea care a crescut 5 copii în condiţiile în care neînţelegerile frecvente în mariajul soţilor P. au fost generate de consumul de alcool al reclamantului.
Curtea de Apel Iaşi prin Decizia nr. 99 din 26 noiembrie 2003 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei nr. 400/2003.
Instanţa de apel a reţinut că soluţia este legală şi temeinică situaţia de fapt bine stabilită, că tendinţele suicidale consemnate în două bilete de ieşire din spital s-au produs pe fondul unui conflict conjugal şi nici actele medicale nici concluziile Parchetului nu impun punerea sub interdicţie.
Împotriva acestei hotărâri reclamantul a declarat recurs criticând soluţie instanţei de apel pentru că aceasta a interpretat greşit (eronat) probele administrate în cauză şi că nu cuprinde motivele reale pe care se sprijină.
S-a mai solicitat o analiză aprofundată a materialului probator administrat în cauză.
Recursul este neîntemeiat.
În primul rând este de observat că recursul nu este structurat în forma prevăzută de art. 3021 pct. 3 C. proc. civ., în sensul de a cuprinde motivele în drept pe care se sprijină în detalierea expresă a acestora formulată de art. 304 C. proc. civ.
Motivările de fapt pentru care se critică soluţia din apel s-ar putea încadra în dispoziţiile art. 304 pct. 7 pentru că se invocă împrejurarea că nu sunt arătate argumentele pe care se sprijină soluţia şi, respectiv art. 304 pct. 11 în sensul că s-au interpretat eronat anumite probe administrate.
Cât priveşte art. 304 pct. 7 C. proc. civ. se constată că Decizia nr. 99/2003 este bine motivată cu argumentarea soluţiei de respingere a apelului, respingere care s-a bazat pe o analiza corectă a probelor administrate ( declaraţii de martori, anchete, opinii, acte medicale). Acest motiv este nefondat.
Punctul 11 al art. 304 a fost abrogat prin OUG nr. 138/2000 astfel că la data introducerii recursului nu se mai putea invoca ca motiv de recurs aprecierea eronată a probelor administrate.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamantul P.E. împotriva deciziei nr. 99 din 26 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1787/2005. Civil. Stabilirea competenţei | ICCJ. Decizia nr. 1631/2005. Civil → |
|---|
