ICCJ. Decizia nr. 1948/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1948
Dosar nr. 9180/200.
Şedinţa publică din 11 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 8620 din 8 octombrie 2003 Judecătoria Cluj Napoca a admis acţiunea formulată de C.R.I. împotriva Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice pe care l-a obligat să plătească reclamantei contravaloarea monedelor de aur confiscate, respectiv 335.263.513 lei cu dobânda legală aferentă începând cu data pronunţării sentinţei şi până la data plăţii efective.
S-a constatat că reclamanta a renunţat la judecarea capătului de cerere privind restituirea bancnotelor de 100 dolari şi a respins cererea de chemare în garanţie împotriva B.N.R. pentru lipsa calităţii procesuale active.
Instanţa a reţinut că potrivit procesului verbal din data de 13 februarie 1960 au fost confiscate de la numitul T.I. 118 buc. monede aur Ardealul nou, 15 monede aur a 20 franci francezi Cocoşul mic, 19 monede de aur a 20 franci Napoleon III şi 13 bancnote de 100 dolari deteriorate. Bunurile au fost confiscate în baza ordonanţei dată în dosarul nr. 5485/1960 în care s-a reţinut că fapta numitului T.I. întruneşte elementele constitutive ale delictului prevăzut de art. 1 şi pedepsit de art. 14 din Legea nr. 284/1947, însă fapta a fost graţiată potrivit art. 5 din Decretul nr. 211/1960. În conformitate cu art. 60 C. pen. s-a dispus confiscarea valorilor ridicate de la învinuit. Valorile au fost predate Băncii de Stat a Republicii Populare Române la data de 26 februarie 1960.
Monedele de aur au fost valorificate în interesul statului, prin topire.
Din actele de stare civilă depuse la dosar a rezultat că reclamanta este nepoata de fiică a numitului T.I.
În conformitate cu prevederile art. 341 din OUG nr. 190/2000 instanţa constatând că monedele au fost preluate abuziv şi că nu se mai regăsesc în materialitatea lor, fiind topite, a admis acţiunea.
În ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor datorate reclamantei instanţa a avut în vedere preţul de evidenţă practicat de B.N.R. în anul 2003 de 375.351 lei 1 gram de aur, aplicat la greutatea totală a monedelor de 893,20 grame aur fin, rezultând suma de 335.263.513 lei.
În baza art. 2 din OG nr. 5/2000 aprobată şi modificată prin Legea nr. 356/2002 la suma stabilită de instanţă va fi calculată dobânda legală prevăzută la art. 3 din acelaşi act normativ, până la plata efectivă a întregii sume.
În temeiul art. 246 C. proc. civ. instanţa a constatat că reclamanta a renunţat la judecarea capătului de cerere privind restituirea bancnotelor de 100 dolari.
Împotriva sentinţei a declarat apel pârâtul Ministerul Finanţelor Publice susţinând că deşi a formulat o cerere de chemare în garanţie a B.N.R., instituţie ce a preluat în numele Statului Român monedele confiscate, iar potrivit dispoziţiilor art. 34 alin. (1) din OUG nr. 190/2000 reprezentarea statului în faţa instanţelor de judecată în astfel de litigii este asigurată de B.N.R., instanţa de fond a respins în mod greşit cererea de chemare în garanţie, obligând greşit pe pârât la plata despăgubirilor.
Reclamanta a formulat aderare la apel, în temeiul art. 293 C. proc. civ. solicitând obligarea B.N.R. la plata contravalorii monedelor confiscate.
Curtea de Apel Cluj prin Decizia civilă nr. 420 din 24 februarie 2004 a respins ca nefondat apelul şi cererea de aderare la apel a reclamantei, reţinând că din adresa existentă la fila 4 emisă de B.N.R. se reţine că monedele de aur au fost valorificate în folosul statului prin topire. Aşadar, aceste valori nemaiaflându-se în depozitul B.N.R. s-a apreciat că B.N.R. nu poate fi obligată la despăgubirile solicitate de reclamantă, ci doar Ministerul Finanţelor Publice pentru că el este reprezentantul Statului Român în folosul căruia au fost valorificate monedele.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanţelor Publice solicitând modificarea acesteia în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pentru următoarele motive:
- conform art. 40 alin. (2) al HG nr. 1344/2003 în cauză are calitate procesuală pasivă B.N.R. ;
- în mod corect dobânda legală trebuia acordată doar de la data rămânerii irevocabile a hotărârii atacate conform art. 39 alin. (3) al HG nr. 1344/2003.
Recursul este fondat.
Analizând lucrările dosarului se constată că la data formulării apelului, 17 decembrie 2003, era în vigoare HG nr. 1344 din 18 noiembrie 2003 care la art. 40 alin. (2) prevede expres că reprezentarea statului în procesele prevăzute de art. 341 alin. (1) al OUG nr. 190/2000 este asigurată de B.N.R.
Cum instanţa de apel a pronunţat o hotărâre împotriva unei persoane fără calitate procesuală, Ministerul Finanţelor Publice, recursul se va admite, se va casa Decizia atacată şi în baza art. 2821 alin. (1) şi art. 299 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate de Legea nr. 195/2004, dosarul se va trimite la Tribunalul Cluj pentru judecarea recursului. Instanţa de trimitere va analiza şi cel de-al doilea motiv de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE.
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Cluj împotriva deciziei civile nr. 420 din 24 februarie 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Cluj.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2115/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1918/2005. Civil → |
|---|
