ICCJ. Decizia nr. 201/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 201.
Dosar nr.6749/2/2005
Şedinţa publică din 5 martie 2007
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele.
Prin sentinţa nr. 1011 din 8 decembrie 2004 Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a admis contestaţia formulată de H.S. în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S. (fostă A.P.A.P.S.), a anulat Decizia nr. 204 din 15 aprilie 2004 emisă de pârâtă şi a obligat pârâta la emiterea unei noi decizii cu privire la imobilul situat în Râmnicu Vâlcea, având în vedere actele de proprietate şi de stare civilă depuse de reclamantă.
În considerentele sentinţei s-a reţinut că prin Decizia nr. 204/2004 s-a respins notificarea reclamantei prin care se solicita restituirea în natură a mai multor imobile, terenuri şi construcţii cu motivarea că nu au fost depuse actele doveditoare ale dreptului de proprietate.
Din înscrisul înregistrat la nr. 8813 din 14 aprilie 2004 la A.V.A.S. rezultă că reclamanta a depus înscrisuri privind dreptul de proprietate, precum şi acte de stare civilă, anterior emiterii deciziei, astfel cum se stabilise şi prin procesul verbal întocmit la sediul A.V.A.S. la 31 martie 2004, dar instituţia nu a ţinut cont de acestea.
Împotriva sentinţei a declarat apel pârâta A.V.A.S. arătând că, în mod greşit s-a reţinut că reclamanta a depus alăturat notificării actele doveditoare ale dreptului de proprietate asupra imobilelor în litigiu, întrucât, deşi prin procesul verbal întocmit de executorul judecătoresc s-a stabilit ca documentele să se depună în termen de 10 zile, acestea au fost înaintate peste termenul legal. Actele depuse la dosarul întocmit nu sunt suficiente pentru a dovedi proprietatea şi calitatea de moştenitor şi nu îmbracă nici forma cerută de lege, sens în care, în mod eronat s-a stabilit că reclamanta a probat temeinicia pretenţiilor sale.
La data de 21 septembrie 2005 s-a învederat instanţei de apel că reclamanta H.S. a decedat anexându-se la dosar certificatul de deces şi de moştenitor nr. 73 din 25 iulie 2005 eliberat de BNP B.M., iar prin încheierea de şedinţă de la 4 octombrie 2005 s-a dispus introducerea în cauză a lui S.M., în calitate de moştenitor al defunctei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Decizia nr. 1480 A din 1 noiembrie 2005 a respins apelul ca nefondat, reţinând că prin sentinţa civilă nr. 164 din 1 aprilie 2003 a TribunaluluiVâlcea, definitivă prin Decizia nr. 108 din 30 iunie 2003 a Curţii de Apel Piteşti, pârâta A.V.A.S. a fost obligată să emită decizie de restituire în echivalent, conform art. 27 alin. (2) din Legea 10/2001, în soluţionarea cererii formulate de reclamanta având ca obiect imobilele menţionate în notificarea înaintată.
În faza de executare a hotărârii judecătoreşti s-a întocmit de către executorul judecătoresc procesul verbal nr. 31 din 31 martie 2004, la sediul apelantei A.V.A.S. , consemnându-se necesitatea anexării de către reclamantă a documentaţiei justificative referitoare la calitatea de persoană îndreptăţită.
Reclamanta a depus setul de înscrisuri pe care înţelege să le folosească în sprijinul cererii cu adresa nr. 8813 din 14 aprilie 2004, acte cunoscute, de altfel, de apelanta pârâtă. Ca atare, documentaţia a fost depusă la dosarul de notificare, iar faptul că aceasta nu a fost înaintată în termenul stabilit de procesul verbal întocmit de executorul judecătoresc nu poate conduce la concluzia nedepunerii acesteia.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs pârâta A.V.A.S., în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reiterând motivele de apel.
Recursul este nefondat pentru motivele ce succed.
Prin notificarea adresată A.V.A.S. la data de 9 iulie 2001 reclamanta H.S. a solicitat restituirea în natură sau prin echivalent a imobilelor devenite depozit de lemne, situate în Râmnicu Vâlcea.
Întrucât pârâta A.V.A.S. nu a răspuns notificării în termenul legal, prin sentinţa civilă nr. 164 din 1 aprilie 2003 pronunţată de Tribunalul Vâlcea a fost obligată să emită dispoziţia motivată.
Cu ocazia punerii în executare a hotărârii judecătoreşti părţile s-au întâlnit la data de 31 martie 2004 când s-a stabilit, conform procesului verbal întocmit de executorul judecătoresc, ca în termen de 10 zile reclamanta H.S. să depună la sediul A.V.A.S. toată documentaţia cu care înţelege să dovedească dreptul de proprietate asupra imobilelor şi calitatea de persoană îndreptăţită în sensul Legii 10/2001.
La data de 14 aprilie 2004 s-a înregistrat la sediul A.V.A.S. sub nr. 8813 scrisoarea reclamantei H.S. prin care aceasta a dovedit că a depus documentaţia necesară emiterii deciziei motivate, respectiv actele de proprietate şi de stare civilă. Copia acestei scrisori a fost depusă la fila 29 a dosarului de fond.
Cum, în cauză, reclamanta a făcut dovada depunerii actelor doveditoare până la data soluţionării notificării conform dispoziţiilor art. 23 din Legea 10/2001, criticile formulate de recurentă nu pot fi reţinute.
În mod corect, instanţa de apel a reţinut că depunerea actelor doveditoare după expirarea termenului de 10 zile stabilit de părţi nu poate conduce la concluzia nedepunerii acestora.
Faţă de considerentele expuse, Curtea urmează a respinge recursul declarat în cauză, în conformitate cu prevederile art.. 312 alin. (1) C. proc. civ.
În temeiul art. 274 C. proc. civ. recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 1000 RON, către intimatul S.M.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 1480 A din 1 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Obligă recurenta la plata la plata sumei de 1000 RON cheltuieli de judecată faţă de intimatul S.M.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 5 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2055/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 202/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
