ICCJ. Decizia nr. 2049/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2049
Dosar nr. 3906/200.
Şedinţa publică din 16 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 7 iunie 2002, reclamantul M.I. a chemat în judecată pârâta C.N.C.A.F.M. SA Deva pentru filiala Poiana Ruscă Teliuc SA, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 127.040.526 lei, precizată ulterior la 131.530.721 lei, ce reprezintă drepturi de autor neplătite la data de 1 iunie 2002.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin Decizia civilă nr. 50/A/1999, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, pârâta a fost obligată la plata drepturilor de autor în sumă de 129.706.103 lei, dar plata s-a făcut eşalonat şi cu întârziere, ceea ce a dus la devalorizarea sumei stabilite şi astfel se impune indexarea ei.
Prin sentinţa civilă nr. 2152 din 11 decembrie 2002, Tribunalul Hunedoara a admis acţiunea şi a obligat pârâta filiala Poiana Ruscă Teliuc SA, care are personalitate juridică, la plata sumei de 131.530.721 lei reprezentând indexarea drepturilor de autor pe perioada 11 februarie 2000–4 decembrie 2002, cu obligarea pârâtei şi la plata sumei de 500.000 lei cheltuieli de judecată.
S-a reţinut în considerentele sentinţei că suma stabilită prin Decizia civilă nr. 50/1999 a Curţii de Apel Alba Iulia a fost achitată cu întârziere, în tranşe lunare în funcţie de lichidităţile existente, prima rată s-a achitat în luna august 2000 şi ultima în noiembrie 2001.
Întrucât potrivit legii privind brevetele de invenţie, drepturile băneşti cuvenite autorului invenţiei se calculează pe baza salariului minim pe economie de la data efectuării plăţii şi de la data pronunţării deciziei nr. 50/1999 s-a modificat în 3 rânduri salariul mediu pe economie, reclamantului i se cuvine suma stabilită, reprezentând indexarea drepturilor de autor pe perioada 11 februarie 2000–4 decembrie 2002.
Împotriva sentinţei a declarat apel pârâta filiala Poiana Ruscă Teliuc SA, solicitând schimbarea în tot a sentinţei şi respingerea acţiunii introduse de reclamant, întrucât unitatea şi-a onorat obligaţiile pe care le avea faţă de reclamant, aşa cum rezultă din evidenţele contabile existente la unitate.
Reclamantul a aderat la apelul pârâtei, solicitând respingerea lui şi admiterea cererii de aderare la apelul pârâtei, schimbarea sentinţei, în sensul obligării părţii adverse la plata sumei de 234.876.287 lei, în loc de 131.530.721 lei, salariul minim pe economie fiind la 1 ianuarie 2003 de 2.500.000 lei, în raport de care suma datorată este cea pretinsă de apelantul-reclamant.
Prin Decizia civilă nr. 326 din 15 aprilie 2003, Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelul declarat de reclamant, a schimbat în parte hotărârea atacată, în sensul că a stabilit cuantumul drepturilor de autor indexate pe perioada 11 februarie 2000–8 aprilie 2003 la suma de 234.876.287 lei în loc de 131.530.721 lei.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
S-a respins ca nefondat apelul formulat de pârâtă împotriva aceleiaşi sentinţe.
Pârâta filiala Poiana Ruscă Teliuc SA a declarat recurs împotriva deciziei pronunţate în apel, cerând admiterea lui, casarea deciziei, şi pe fond respingerea acţiunii reclamantului, susţinând că singura datorie a recurentei faţă de intimat a fost suma de 132.414.102 lei, achitată integral, în funcţie de lichidităţile de care a dispus.
Recursul pârâtei este fondat pentru motivele ce se vor expune.
Obiectul prezentului litigiu îl constituie plata drepturilor băneşti legale cuvenite intimatului-reclamant pentru aplicarea brevetului România 98741, esenţială fiind în cauză determinarea sumei datorată de recurentă intimatului la data de 7 iunie 2002, când s-a introdus acţiunea, după ce, în temeiul deciziei civile nr. 50 din 7 mai 1999 a Curţii de Apel Alba Iulia, o parte din suma de 129.706.103 lei stabilită prin decizie, a fost achitată intimatului.
În calcularea drepturilor băneşti ce revin intimatului sunt incidente prevederile Legii nr. 64/1991 şi ale Regulamentului de aplicare a acestei legi, aprobat prin HG nr. 152/1992.
Acest din urmă act normativ prevede la regula nr. 53, anexa 2, modul de calcul al drepturilor băneşti. Componentele de sub pct. 1-8 din anexa 2, partea I – a, denumită „nota de calcul", nu formează obiect de discuţie între părţi, fiind stabilite prin expertiza efectuată de inginer I.V. în dosarul nr. 1513/1994 al Tribunalului Hunedoara. Calculele şi constatările expertului au fost preluate de instanţa de apel care însă, prin majorarea între timp a salariului mediu pe economie la 450.000 lei prin HG nr. 296 din 15 aprilie 1999, a majorat la 129.706.103 lei drepturile băneşti prin Decizia nr. 50 din 7 mai 1999.
Elementul care variază în nota de calcul a drepturilor băneşti este componenta de la pct. 9 „indexarea", care prevede modul de determinare al obligaţiei de plată prin raportarea sumei componentelor de la pct. 6, 7 şi 8 la rezultatul împărţirii salariului minim pe economie în anul efectuării plăţii la salariul minim pe economie în primul an de negociere ales.
Asupra acestei componente părţile nu cad de acord, întrucât recurenta susţine că a achitat în întregime suma stabilită prin Decizia civilă nr. 50/1999, iar intimatul a promovat prezenta acţiune, susţinând că plăţile fiind făcute în rate, pe parcursul a câţiva ani, componenta 9 este modificată şi suma efectiv datorată nu este plătită.
În scopul elucidării acestui aspect este necesară efectuarea unei expertize în specialitatea contabilitate care, preluând datele expertizei tehnice efectuată de inginer I.V. în dosarul nr. 1513/1994 al Tribunalului Hunedoara, date care alcătuiesc componentele 1 – 8 din anexa 2, „nota de calcul", să determine valoarea de la pct. 9 „Indexarea", potrivit formulei din Regulamentul amintit, arătată în Regula 53, cu luarea în considerare a datei fiecărei rate de plată şi a salariului minim pe economie din anul efectuării plăţii, cu verificarea evidenţei contabile a recurentei privind plăţile efective şi apoi să concluzioneze asupra sumei ce se cuvine intimatului, a sumei achitate şi în final a sumei ce mai are de plătit recurenta.
Casarea deciziei atacate cu trimiterea cauzei pentru rejudecare în vederea administrării probei cu expertiza se impune în scopul verificării apărării recurentei, invocată atât în apel cât şi în recurs, întemeiată pe prevederile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., anume că suma achitată intimatului este cea care i se cuvine, deci pretenţia formulată prin cererea introductivă este nejustificată.
Drept urmare, se va admite recursul declarat de pârâtă împotriva deciziei pronunţată în apel, se va casa Decizia şi se va trimite cauza spre rejudecare la instanţa de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de C.N.C.A.F.M. SA prin filiala Poiana Ruscă Teliuc SA împotriva deciziei nr. 326/A din 15 aprilie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2041/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1981/2005. Civil → |
|---|
