ICCJ. Decizia nr. 2058/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 3000 din 7 octombrie 2003 Judecătoria Suceava a admis acțiunea formulată de reclamantul A.V., împotriva pârâtelor SC E. SA București și SC E. SA București, sucursala Suceava.
A stabilit că prețul imobilului cu destinația de locuință situat în Municipiul Suceava, obiect al contractului de vânzare-cumpărare pe care pârâtele au fost obligate să-l încheie cu reclamantul este de 12.697.925 lei, și a obligat pârâtele să plătească în solidar reclamantului suma de 2.695.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
împotriva acestei decizii a declarat apel pârâta SC E. SA București, sucursala E. Suceava.
Curtea de Apel Suceava, secția civilă, prin decizia nr. 380 din 26 februarie 2004 a anulat ca netimbrat apelul declarat de pârâta SC E. SA Suceava împotriva sentinței civile nr. 3000 din 9 octombrie 2003 a Judecătoriei Suceava.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut și motivat că, deși legal citată pentru termenul de judecată din data de 26 februarie 2004 cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru de 533.617 lei și 3000 lei timbru judiciar, sub sancțiunea anulării apelului, pârâta nu a înțeles să se conformeze unei atare obligații legale.
Conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
împotriva susmenționatei decizii a declarat recurs pârâta SC E. SA București, sucursala Suceava, invocând prevederile art. 304 pct. 5, 6, 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ. și susținând, în esență, că spațiul de locuit pentru care prin sentința civilă nr. 2206 din 18 aprilie 2001 pronunțată de Judecătoria Suceava, definitivă și irevocabilă, pârâta a fost obligată să-l înstrăineze reclamantului nu face parte din categoria spațiilor ce pot fi vândute locatarilor, conform Legii nr. 85/1992, constituind proprietatea privată a societății.
Cu privire la prețul stabilit de instanța de fond, a arătat, că nu este cel de pe piață, real și actual.
Recursul nu este fondat.
Anularea ca netimbrat a apelului, ca urmare a nedepunerii taxei judiciare de timbru stabilită în sarcina apelantei, s-a dispus în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.
Prevederile legii privind taxele judiciare de timbru au fost corect interpretate și aplicate în cauză, în condițiile în care pentru termenul din 26 februarie 2004, când a fost pronunțată decizia recurată, pârâta a fost legal citată, conform art. 85 C. proc. civ., cu menționarea obligației de a achita taxa judiciară de timbru stabilită de instanță și a cuantumului acesteia.
De altfel, recurenta pârâtă nici nu a invocat prin recursul declarat motivele pentru care nu a timbrat apelul.
în cauză nefiind incident nici un motiv de ordine publică, ce ar fi permis instanței de recurs să-l examineze și din oficiu, recursul a fost respins ca nefondat conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2061/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2052/2005. Civil → |
|---|
