ICCJ. Decizia nr. 2050/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 91 din 27 februarie 2003 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, a fost respinsă ca nefondată cererea petiționarului I.G.I., decedat pe parcursul procesului și continuată de moștenitorii acestuia O.D.E.C., în contradictoriu cu Primăria Șotânga, reținând în motivare că terenul în litigiu a făcut obiectul Legii nr. 18/1991 privind fondul funciar, fiind ocupat de construcții, astfel încât nu putea fi restituit nici în natură și nici în echivalent bănesc, neintrând sub incidența Legii nr. 10/2001.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel O.D.E.C., criticând-o ca nelegală și netemeinică, în sensul că în mod greșit prima instanță, a reținut că suprafața de 600 mp teren a făcut obiectul Legii nr. 18/1991, neintrând sub incidența Legii nr. 10/2001 și că această suprafață intră în cea de 9800 mp teren preluat de fostul CAP din localitate.
A mai arătat că suprafața de 600 mp teren a fost preluată abuziv în anul 1967, de către fostul Sfat popular Șotânga, în vederea construirii unor anexe ale căminului cultural.
Prin decizia nr. 112 din 15 mai 2003 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, a fost admis apelul declarat de petiționara O.D.E.C., a fost schimbată în tot sentința civilă nr. 91 din 27 februarie 2003 a Tribunalului Dâmbovița, constatând că apelanta beneficiază de dispozițiile Legii nr. 10/2001, pentru suprafața de 600 mp teren, situat în intravilanul comunei Șotânga, județul Dâmbovița prin echivalent bănesc.
în pronunțarea acestei hotărâri s-au avut în vedere adresa nr. 165 din 16 februarie 1967 aflate la fila 6 dosar fond și expertiza efectuată în cauză, din care a rezultat că suprafața de 600 mp teren, a fost preluată de către fostul sfat popular al comunei Șotânga din lotul deținut în folosință și nu este inclusă în suprafață de 4100 mp teren intravilan, pentru care contestatorului nu i-a fost reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991.
Față de împrejurarea că terenul în litigiu face parte din domeniul public, că pe această suprafață sunt amplasate construcții anexe ale căminului cultural și nu poate fi restituit în natură, instanța de apel a constatat că pentru suprafața de 600 mp teren, contestatoarea are dreptul la echivalent bănesc conform prevederilor Legii nr. 10/2001.
împotriva deciziei dată în apel a declarat recurs pârâta Primăria comunei Șotânga prin primar care a invocat ca motive de casare că: suprafața de teren de 600 mp a făcut obiectul Legii nr. 18/1991 și nu poate face obiectul unei noi reconstituiri și în subsidiar a solicitat să se constate că restituirea prin măsuri reparatorii și echivalent se face prin acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare și nu prin echivalent bănesc cum în mod greșit instanța de apel a dispus.
Recursul declarat de pârâtă este întemeiat.
Deși pârâta recurentă nu și-a structurat motivele recursului în conformitate cu prevederile art. 3021pct. 3 C. proc. civ., totuși prezentarea acestora permit încadrarea lor în conținutul prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Din materialul probator administrat în cauză rezultă că instanța de apel a apreciat corect că suprafața de 600 mp teren nu a făcut obiectul prevederilor Legii nr. 18/1991, că face parte din domeniul public și nu poate fi restituită în natură, însă a greșit atunci când a dispus că are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent bănesc.
Modalitatea de restituire prin echivalent este o măsură cu caracter secundar, subsidiar, față de regula principală a restituirii în natură reglementată prin dispozițiile Legii nr. 10/2001, legiuitorul instituind o paletă amplă de măsuri reparatorii în echivalent menită să asigure, pe cât posibil repararea prejudiciului suferit de persoana îndreptățită.
în ipoteza imobilelor care aveau altă destinație decât aceea de locuință și care au fost demolate sau a căror restituire în natură, în tot sau în parte, nu este posibilă, restituirea prin măsuri reparatorii în echivalent se face prin acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, de acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital ori prin compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de deținător cu acordul persoanei îndreptățite, în sensul art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Or, în speță nu erau incidente dispozițiile privind măsurile reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri bănești ce se pot stabili numai în cazurile expres prevăzute de lege [art. 14 alin. (1), art. 19 alin. (1) și (2), art. 20 alin. (4), art. 24 alin. (2), art. 25 alin. (6), art. 27 alin. (4)].
Pentru considerentele arătate, în conformitate cu dispozițiile art. 314 C. proc. civ., recursul a fost admis, a fost casată în parte decizia recurată, în sensul că va înlătura mențiunea "prin echivalent bănesc" cu mențiunea "măsuri reparatorii prin echivalent, conform art. 9 alin. (2) din Legea nr. 1 0/2001".
Au fost menținute celelalte dispoziții ale deciziei atacate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2078/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2057/2005. Civil → |
|---|
