ICCJ. Decizia nr. 2067/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2067
Dosar nr. 8144/200.
Şedinţa publică din 16 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 15 aprilie 2003 pe rolul Judecătoriei Sibiu, reclamantul N.A. a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să îl oblige pe pârâtul M.G. să scoată ţevile aflate în spaţiile reclamantului situate la subsolul imobilului şi să introducă ţeava de gaz în bucătărie mai sus cu 1,5 m.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâtul şi-a instalat în anul 2000 o centrală termică de apartament. Iniţial, ţeava a traversat bucătăria reclamantului, cu acordul acestuia, dar, ulterior, în anul 2003, pârâtul a scos această ţeavă din bucătăria reclamantului, la solicitarea lui şi a introdus-o prin casa scărilor la circa 50 cm deasupra treptelor, ceea ce este inestetic, incomodează normala folosire a scărilor şi este o posibilă sursă de accidente umane.
Reclamantul nu a indicat temeiul de drept al acţiunii sale.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri şi proba testimonială.
Judecătoria Sibiu, prin sentinţa civilă nr. 5576 din 25 septembrie 2003 a respins acţiunea ca neîntemeiată, reţinând, în esenţă, că lucrarea de instalare a centralei termice de apartament a fost executată de către un instalator autorizat, în baza unui proiect de specialitate aprobat de SC D.N. SA, cu acordul reclamantului, aşa cum rezultă şi din declaraţia martorei A.M., propusă chiar de reclamant.
S-a mai reţinut, în ceea ce priveşte ţevile de apă ce alimentează apartamentul pârâtului, că reclamantul nu a făcut dovada că acesta a modificat traseul normal al ţevilor şi a montat un contor de apă în pivniţa reclamantului, în mod abuziv, aşa cum cer prevederile art. 1169 şi art. 1170 C. civ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul, arătând că prima instanţă nu s-a preocupat de ilegalitatea lucrărilor efectuate de pârât, cu încălcarea dreptului său de proprietate, nu a cerut pârâtului să facă dovada consimţământului colocatarilor, aşa cum prevăd dispoziţiile Legii nr. 114/1996 şi cele ale Regulamentului cadru al asociaţiei de proprietari şi, în mod greşit, a reţinut că lucrările au fost efectuate de pârât cu acordul reclamantului şi în baza unui proiect aprobat în prealabil de regia de specialitate.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia civilă nr. 381/A din 12 martie 2004, a respins apelul ca nefondat, reţinând în motivarea sa că, speţei nu îi sunt incidente textele de lege invocate de reclamant, întrucât nu s-a făcut dovada că în imobilul în discuţie funcţionează o asociaţie de proprietari şi că, starea de fapt reţinută de prima instanţă este conformă actelor şi probelor dosarului, aşa încât soluţia adoptată este judicioasă.
Împotriva acestei decizii a exercitat calea de atac a recursului reclamantul, solicitând schimbarea hotărârii atacate, în sensul admiterii apelului şi, pe fond, admiterea acţiunii.
În dezbaterea motivelor de recurs, neîncadrate în prevederile art. 304 C. proc. civ., se susţine că instanţele nu au admis o cercetare locală, precum şi audierea ca martori, a instalatorilor care au executat montajul centralei de apartament, aşa cum reclamantul a solicitat şi că pârâtul nu a făcut dovada că ar fi avut acordul coproprietarilor imobilului pentru lucrările efectuate.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce succed.
Drepturile afirmate în justiţie se întemeiază pe fapte sau acte juridice a căror dovadă în proces se impune în scopul pronunţării unei hotărâri legale şi temeinice, iar potrivit art. 1169 C. civ., regulă de drept comun în materia probaţiunii, cel ce face o afirmaţie în faţa judecăţii, trebuie să o dovedească.
În speţă, reclamantul nu a făcut dovada susţinerilor sale prin probele administrate.
Este adevărat că acesta a solicitat prin notele scrise depuse în dosarul Judecătoriei Sibiu, aflate la filele 25, 37 şi 41 ca instanţa să admită proba cu cercetare locală, însă aceasta era o dovadă neconcludentă în cauză, întrucât judecătorul nu putea face aprecieri asupra lucrărilor la instalaţiile de gaz şi apă executate în imobil, neavând o pregătire de specialitate în aceste domenii.
O expertiză tehnică de specialitate ar fi fost proba ce ar fi avut relevanţă în speţa de faţă însă, aşa cum reţine instanţa de fond în motivarea sa (fila 3), deşi i s-a pus în vedere reclamantului posibilitatea efectuării unei astfel de expertize, acesta a învederat faptul că nu solicită administrarea acestei probe.
În ceea ce priveşte critica recurentului privind neaudierea în cauză în calitate de martori a celor doi instalatori care au executat montajul centralei termice, este de reţinut că aceasta este nefondată. Prin notele scrise depuse la fila 37 din dosarul Judecătoriei Sibiu, reclamantul a arătat că nu cunoaşte numele celor doi, nici domiciliul acestora sau locul de muncă, solicitând ca pârâtul să îi aducă ca martori, deşi acesta propusese în apărarea sa audierea unei alte persoane în calitate de martor.
În acest context, susţinerile reclamantului au rămas simple afirmaţii nedovedite, aşa cum în mod corect au reţinut judecătoria şi curtea de apel în motivările lor.
Cu privire la susţinerea din motivele de recurs privind faptul că pârâtul nu ar fi avut acordul coproprietarilor imobilului pentru lucrările executate, este evident, pe de o parte, că din interpretarea dispoziţiilor Legii nr. 114/1996 şi ale Regulamentului cadru al asociaţiilor de proprietari rezultă că aceste prevederi legale sunt aplicabile clădirilor cu mai multe apartamente ai căror proprietari s-au constituit în asociaţii, ceea ce nu s-a dovedit în cauza de faţă, iar pe de altă parte, din prezentarea situaţiei de fapt de către reclamant şi din declaraţia martorei A.M., reiese fără echivoc că, la efectuarea lucrărilor reclamantul şi-a manifestat acordul.
Faţă de considerentele expuse, recursul se priveşte ca nefondat şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul N.A. împotriva deciziei nr. 381/A din 12 martie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2069/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2041/2005. Civil → |
|---|
