ICCJ. Decizia nr. 2128/2005. Civil. Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2128
Dosar nr. 1356/2005
Şedinţa de la 17 martie 2005
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Paşcani, la data de 21 octombrie 2003, petentul C.M. a formulat plângere împotriva hotărârii Comisiei Judeţene de aplicare a Legii nr. 18/1991, solicitând anularea acesteia în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, republicată.
Prin sentinţa civilă nr. 95 din 15 ianuarie 2004 pronunţată de Judecătoria Paşcani a fost respinsă plângerea formulată de petentul C.I.M. împotriva hotărârii nr. 997 din 20 noiembrie 2002 a Comisiei Judeţene Iaşi de aplicare a Legii nr. 18/1991.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, petentul invocând motive de nelegalitate şi netemeinicie ale acesteia.
Investit cu soluţionarea recursului, Tribunalul Iaşi, secţia civilă, în temeiul art. III alin. (2) din Legea nr. 195 din 25 mai 2004 cu referire la art. 2821 alin. (2) C. proc. civ., a declinat în favoarea Curţii de Apel Iaşi spre competentă soluţionare recursul declarat de petentul C.I.M. împotriva sentinţei civile nr. 95 din 15 ianuarie 2004 pronunţată de Judecătoria Paşcani.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut, în esenţă, că, în temeiul art. 282 alin. (2) C. proc. civ., sentinţa civilă nr. 95 din 15 ianuarie 2004 pronunţată de Judecătoria Paşcani este supusă căii de atac a recursului întrucât hotărârea a fost pronunţată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 195 din 26 mai 2004.
Prin Decizia civilă nr. 846 din 2 decembrie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi a fost declinată competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, întrucât tribunalul trebuia să califice calea de atac promovată de părţi drept apel şi să procedeze la soluţionarea lui aşa cum dispune art. III alin. (1) din Legea nr. 195/2004.
Investită cu rezolvarea prezentului conflict negativ de competenţă, ivit în condiţiile art. 20 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., Curtea va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, pentru următoarele considerente:
Art. III alin. (1) din Legea nr. 195 din 25 mai 2004, prevede că, hotărârile pronunţate de judecătorii în primă instanţă în materia fondului funciar sunt supuse apelului la tribunal şi recursului la curtea de apel.
Corelativ acestui text, art. II alin. (1) şi (2) din Legea nr.195/2004 prevede că recursurile împotriva hotărârilor date fără drept de apel, potrivit legii în vigoare la data pronunţării lor se trimit spre judecată instanţelor imediat superioare celor care au pronunţat hotărârea în primă instanţă, iar recursurile împotriva hotărârilor prin care tribunalele au judecat apeluri se trimit spre judecată curţilor de apel.
Art. II alin. (2) şi (4) din OUG nr. 65 din 9 septembrie 2004, supune legii noi, căile de atac exercitate după intrarea în vigoare a acestei ordonanţe şi cazurile de casare cu trimitere spre rejudecare.
Sub aspectul proceselor în curs de judecată la data schimbării competenţei instanţelor legal investite, vor continua să fie judecate de acele instanţe, cu excepţiile reglementate în mod expres.
Ca atare, aceste dispoziţii trebuie corelate cu cele prevăzute de art. II alin. (3) din Legea nr. 195 din 25 mai 2004, potrivit cu care hotărârile pronunţate înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe, rămân supuse căilor de atac prevăzute de lege.
În materia fondului funciar, derogarea priveşte introducerea căii de atac a apelului pentru cazurile când hotărârea era supusă doar căii de atac a recursului.
Pe de altă parte, cum corect a reţinut şi curtea de apel, în speţă erau incidente şi dispoziţiile art. II alin. (2) din Legea nr. 195/2004, astfel că tribunalul era instanţă superioară celei care a pronunţat hotărârea în primă instanţă şi nu-şi putea declina competenţa soluţionării cauzei în favoarea curţii de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte în favoarea Tribunalului Iaşi competenţa de soluţionare a recursului declarat de petentul C.I.M. împotriva sentinţei civile nr. 95 din 15 ianuarie 2004 a Judecătoriei Paşcani.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2482/2005. Civil. Stabilirea competenţei | ICCJ. Decizia nr. 1985/2005. Civil → |
|---|
