ICCJ. Decizia nr. 213/2005. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 213.
Dosar nr. 8312/46/2005
Şedinţa publică din 7 martie 2007
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Reclamantele B.L.D., M.A., S.A.M., B.R., B.E. şi B.El. au chemat în judecată pârâţii Ministerul Culturii şi Ministerul Finanţelor (în calitate de reprezentant al Statului Român) şi a solicitat obligarea acestora să le lase în proprietate şi posesie imobilul denumit V.F. şi terenul aferent (parcul) situate în comuna Ştefăneşti, judeţul Argeş, imobil în care funcţionează Centrul de cultură Brătianu.
Se arată, în motivarea acţiunii, că vila şi terenul a aparţinut fraţilor V. şi C.B. Averea familiei B. a intrat abuziv în proprietatea statului fără nici un titlu.
Tribunalul Argeş, secţia civilă, prin sentinţa nr. 2111 din 26 octombrie 2001 a respins acţiunea şi motivează că imobilele fac parte din domeniul public al Statului potrivit art. 3 din Legea nr. 213/1998 astfel că acţiunea în revendicare este inadmisibilă.
Apelul declarat de reclamante a fost respins de Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, prin Decizia nr. 39 din 13 iunie 2002, cu motivarea că preluarea imobilelor a fost făcută cu titlu valabil (Legea nr. 877/1940 completată cu Legea nr. 6/1948). Pe de altă parte, potrivit Legii nr. 10/2001, nu sunt restituibile imobilele preluate cu titlu valabil şi ocupate de aşezăminte social-culturale sau de instituţii publice.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantele.
Ulterior declarării recursului, reclamantele B.El. şi B.R. au decedat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, prin Decizia nr. 1839 din 8 martie 2005 a admis recursul, a casat Decizia Curţii de Apel Piteşti şi a trimis cauza pentru rejudecarea apelului.
Se reţine că nu se poate trage concluzia că imobilul în întregime a intrat în proprietatea Statului în temeiul unui titlu valabil cu respectarea Constituţiei şi a legilor în vigoare la data preluării lui de către stat. În consecinţă bunul poate fi revendicat de foştii proprietari sau de succesorii acestora, potrivit art. 6 din Legea nr. 213/1998. Prevederile Legii nr. 10/2001 nu sunt aplicabile, acţiunea fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 480 C. civ. şi introdusă anterior intrării în vigoare a legii speciale. Situaţia de fapt nu a fost pe deplin stabilită. Din cuprinsul expertizei rezultă că o parte din terenul revendicat şi anume 2978 mp este folosit de SC C., ce nu a fost citată ca parte în proces. Se impune completarea probatoriului cu privire la succesiunea proprietarilor iniţiali.
Rejudecând apelul, prin Decizia nr. 180 din 28 septembrie 2006, Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis apelul reclamanţilor şi a obligat cele două pârâte să respecte reclamanţilor dreptul de proprietate şi să lase liberă posesiunea imobilului constând în teren de 4272 mp cu vecinătăţile indicate, precum şi construcţia V.F. aflată pe el, potrivit identificării făcute prin raportul de expertiză tehnică Gh.M.
Instanţa a reţinut că numai imobilele menţionate în dispozitiv sunt deţinute de pârâte. Terenul de 11.141 mp se află în perimetrul S.C.P.V.Ş., iar terenul de 2974 mp, în patrimoniul SC C. SA.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs:
1. M.A. în nume propriu şi în calitate de reprezentant al reclamanţilor B.L.D., S.A.M., M.A., M.M., invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 5, 7 şi 9 C. proc. civ.
Se arată, în esenţă, că expertiza efectuată a determinat situaţia reală cu privire la suprafaţa de teren aferentă V.F., în rejudecare după casare, prin hotărâre azi recurată li s-a înrăutăţit situaţia, fiind încălcate şi prevederile art. 315 C. proc. civ., se critică expertiza sub aspectul soluţionării obiecţiunilor formulate; în rejudecarea apelului a stat în proces şi B.El. deşi aceasta era decedată la momentul soluţionării primului recurs de către ICCJ; se critică felul în care instanţa, în rejudecarea apelului, a stabilit modul de folosire a terenului revendicat şi de către cine, evidenţiindu-se greşelile de judecată făcute.
2. Ministerul Finanţelor Publice, care invocă motivul de casare motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susţine, în esenţă, lipsa calităţii procesuale pasive a acestei pârâte, invocându-se prevederile art. 25 din Decretul nr. 31/1954. Se solicită respingerea acţiunii faţă de această pârâtă.
3. Ministerul Culturii şi cultelor, care invocă motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 6, 7 şi 9 C. proc. civ.
Se menţionează, în esenţă, că apelul reclamanţilor trebuie supus taxei judiciare de timbru; instanţa a omis să analizeze situaţia de fapt în raport de actele doveditoare depuse alăturat concluziilor scrise; nu s-a pronunţat cu privire la calitatea de titular, a acestui recurent, al dreptului de administrare asupra imobilului aflat în proprietatea publică a Statului, şi nici cu privire la incidenţa prevederilor Legii nr. 213/1998; motivarea hotărârii recurate nu permite să se constate dacă elementele de fapt necesare pentru justificarea aplicării legii se regăsesc în cauză; reclamanţii nu şi-au precizat poziţia, şi instanţa nu i-a obligat, faţă de incidenţa aplicării prevederilor Legii nr. 10/2001; sub acest aspect nici instanţa nu a avut o poziţie clară.
Examinând recursurile se constată întemeiat motivul invocat în recursul de ordine 1 cu privire la pronunţarea hotărârii recurate faţă de o persoană decedată la data pronunţării ei (Decizia nr. 180 din 29 septembrie 2006 a Curţii de Apel Piteşti).
Pe parcursul soluţionării primului recurs de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reclamanta B.El. a decedat la 22 februarie 2004 (certificat de deces, fila 34 dosar ICCJ nr. 3989/2002). Astfel că Decizia nr.1839 din 8 martie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu a fost pronunţată şi faţă de B.El.
În rejudecarea apelului, Curtea de Apel Piteşti o menţine ca parte în proces pe B.El., pe care o citează pentru primul termen din 17 februarie 2006. Procedura de citare „este îndeplinită prin afişare" (fila 76).
La toate celelalte termene (31 martie, 12 mai, 2 iunie, 16 iunie, 15 septembrie 2006), B.El. figurează ca parte.
Decizia nr.180 din 28 septembrie 2006 a Curţii de Apel Piteşti, atacată cu prezentul recurs, a fost pronunţată şi faţă de B.El.
Conform art. 41 alin. (1) C. proc. civ. orice persoană care are folosinţa drepturilor civile poate să fie parte în judecată.
O persoană decedată nu are folosinţa drepturilor civile şi pe cale de consecinţă nu poate fi parte în judecată.
Se impune deci, admiterea celor trei recursuri, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului sub toate aspectele, aceleiaşi instanţe.
Admiterea acestui motiv de casare face de prisos examinarea celorlalte motive invocate în cele trei recursuri.
În rejudecare instanţa de apel urmează a le examina, observând şi prevederile art. 295 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamantul M.A., în nume propriu şi în calitate de reprezentant al reclamanţilor B.L.D., S.A.M., M.A., M.M. şi pârâţii Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Culturii şi Cultelor împotriva deciziei nr. 180/A din 28 septembrie 2006 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecarea apelului, aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2183/2005. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 2096/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
