ICCJ. Decizia nr. 2139/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2139
Dosar nr. 3906/100/2005
Şedinţa publică din 1 aprilie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin dispoziţia nr. 268 din 27 octombrie 2005, emisă de primarul comunei Bârsana, judeţul Maramureş a fost respinsă cererea de restituire, în natură, formulată de O.V. şi D.M., a terenului situat în această comună, în suprafaţă de 964 mp, înscris în C.F. nr. 2261, nr. top 365, din care 530 mp este parc, iar 434 mp se află sub C.C. Bârsana, cu motivarea că terenul face parte din domeniul public.
Contestaţia formulată de petenta D.M. a fost admisă, în parte, prin sentinţa nr. 688 din 7 iulie 2006, pronunţată de Tribunalul Maramureş, secţia civilă, a fost anulată parţial Decizia emisă de primar, care a fost obligat să-i restituie, în natură, terenul în suprafaţă de 410 mp, situat în comuna Bârsana, înscris în C.F. nr.2261, nr. top 365, a fost menţinută în rest dispoziţia şi a fost respinsă contestaţia în privinţa C.C. Bârsana.
Apelul declarat de contestatoare a fost admis, în parte, prin Decizia nr. 65/A din 12 martie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, a fost schimbată parţial sentinţa tribunalului, în sensul obligării pârâtului de a-i restitui contestatoarei, în natură, terenul în suprafaţă de 530 mp, situat în comuna Bârsana, înscris în C.F. nr. 2261, nr. top 365, au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei şi a fost obligat pârâtul să-i achite contestatoarei suma de 140 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că terenul în litigiu a fost preluat de stat, de la antecesorul contestatoarei T.O., în baza Decretelor nr. 218/1960 şi 712/1966 şi că din suprafaţa de 964 mp este liberă doar cea de 530 mp.
Împotriva susmenţionatei decizii au declarat recurs ambele părţi.
Prin recursul declarat, încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., contestatoarea a susţinut că, pentru terenul în suprafaţă de 434 mp, aflat sub sediul C.C. Bârsana primarul avea obligaţia dea se pronunţa cu privire la acordarea altor măsuri reparatorii, respectiv despăgubiri.
Pârâtul a susţinut prin recursul său că se impunea menţinerea în totalitate a dispoziţiei pe care a emis-o, deoarece o parte din teren este parc, iar restul se află sub sediul cooperativei de consum.
Ambele recursuri sunt fondate, pentru considerentele ce vor urma.
Conform art. 314 C. proc. civ., Înalta Cure de Casaţie şi Justiţie hotărăşte asupra fondului pricinii, în toate cazurile în care casează hotărârea atacată, numai în scopul aplicării corecte a legii, la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite.
Or, în prezenta cauză, împrejurările de fapt nu au fost deplin stabilite.
Nici la instanţa de fond, nici la instanţa de apel nu a fost dispusă efectuarea unei expertize tehnice, prin care să fie individualizat imobilul şi să fie stabilită afectaţiunea acestuia.
În consecinţă, ambele recursuri urmează a fi admise, conform art. 313 C. proc. civ., a fi casată Decizia curţii de apel şi a fi trimisă cauza, aceleiaşi instanţe, pentru rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamanta D.M. şi de pârâtul Primarul comunei Bârsana împotriva deciziei nr. 65 A din 12 martie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2354/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1890/2005. Civil. Acţiune în constatare. Recurs → |
|---|
