ICCJ. Decizia nr. 2144/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2144
Dosar nr. 28399/1/2005
(nr. vechi 11937/2005)
Şedinţa publică din 27 februarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 2 iulie 2004 pe rolul Tribunalului Iaşi, reclamanta C.O. a contestat Decizia nr. 779 din 3 iunie 2004 emisă de Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi" din Iaşi, prin care i-a fost respinsă notificarea formulată conform Legii nr. 10/2001 privind acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilul din Iaşi, ce a aparţinut părţilor.
În urma administrării probei cu înscrisuri, Tribunalul Iaşi a pronunţat sentinţa civilă nr. 83 din 26 ianuarie 2005 prin care a admis contestaţia, a anulat Decizia atacată şi a obligat pe intimată să-i facă o ofertă de despăgubire în echivalent, în funcţie de opţiunea reclamantei, constând în titluri cu valoare nominală folosite în procesul de privatizare sau în acţiuni la societăţile comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital.
S-a reţinut în motivarea sentinţei că prin înscrisurile depuse, reclamanta a făcut dovada titlului de proprietate al autorilor săi asupra imobilului, faptul preluării abuzive în proprietatea statului, în vederea construirii Facultăţii de Chimie, precum şi calitatea de moştenitor al mamei sale, alături de ceilalţi doi fraţi.
Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei a fost respins de Curtea de Apel Iaşi prin Decizia civilă nr. 421 din 7 septembrie 2005.
A reţinut instanţa de apel, în esenţă, că există identitate între imobilul fost cu nr. 2 şi cel de la nr. 28 în strada T., rezultată din renumerotarea, în anul 1970, a imobilelor, imobil pe care s-au construit clădiri aparţinând Facultăţii de Chimie şi ca atare, reclamanta este îndreptăţită la măsuri reparatorii atât pentru construcţia demolată, cât şi pentru teren, valoarea fiind prevăzută în expertiza extrajudiciară depusă.
Împotriva acestei decizii, în termen legal pârâta a declarat recurs, prin care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând, în esenţă, că reclamanta nu şi-a dovedit calitatea procesual activă şi nici nu s-a dovedit că imobilul ar fi fost preluat abuziv de stat.
Prin întâmpinare, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Recursul nu este fondat şi urmează a fi respins, conform art. 312 C. proc. civ., pentru următoarele considerente.
Se impune mai întâi observaţia că prin recursul formulat, pârâta nu a indicat nici unul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. care ar putea atrage modificarea sau casarea unei hotărâri.
Din dezvoltarea motivelor de recurs se observă că este criticat modul în care ambele instanţe au interpretat probele administrate în cauză, chestiune care, în urma abrogării pct. 11 şi a pct. 10 din art. 304 C. proc. civ., nu intră în competenţa de reanalizare a instanţei de recurs.
Ambele instanţe şi-ai motivat exhaustiv, în fapt şi în drept, hotărârile, din care rezultă că: părinţii reclamantei au fost proprietarii unui teren de 617 mp, pe care au construit, cu autorizaţie, o casă.
În vederea extinderii facultăţii de Chimie, au fost expropriate mai multe imobile, inclusiv al părinţilor reclamantei. Nu s-a făcut dovada că s-ar fi primit despăgubiri echitabile, astfel încât în mod corect instanţele au apreciat că imobilul intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001 ca fiind preluat abuziv.
Reclamanta, alături de fratele E. şi sora L., sunt moştenitorii ultimului părinte supravieţuitor, în cote de câte ⅓ (f.41 fond).
Ca atare, reclamanta are calitate de persoană îndreptăţită, în sensul art. 4 din Legea nr. 10/2001.
Pentru aceste considerente, văzând că nu există nici un motiv de nelegalitate a deciziei atacate, recursul se va respinge ca nefondat.
Potrivit art. 274 C. proc. civ., recurenta va fi obligată şi la plata cheltuielilor de judecată în recurs, dovedită de intimata prin chitanţa privind onorariul de avocat (fila 16 recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi Iaşi împotriva deciziei nr. 421 din 7 septembrie 2005 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.
Obligă recurenta-pârâtă la plata sumei de 300 RON cheltuieli de judecată către intimata reclamantă C.O.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2250/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2055/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
