ICCJ. Decizia nr. 2148/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2148
Dosar nr. 28656/1/2005
(nr. vechi 12194/2005.
Şedinţa publică din 27 februarie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Maramureş la 2 decembrie 2004, K.Z., prin mandatar F.A., a formulat plângere împotriva dispoziţie nr. 165 din 13 august 2003 prin care primarul comunei Bocicoiu Mare i-a respins notificarea nr. 58 din 22 februarie 2002 prin care solicitase, prin mandatar G.J., restituirea în natură sau despăgubiri pentru imobilul din satul Tisa, ce a aparţinut bunicului său matern S.Z.
Tribunalul Maramureş, după ce a dispus ataşarea dosarului întocmit la Primăria Bocicoiu Mare şi a administrat proba cu înscrisuri, a pronunţat sentinţa civilă nr. 353 din 3 iunie 2005, prin care a respins acţiunea ca tardiv formulată.
A reţinut instanţa că excepţia ridicată de pârât sub acest aspect este întemeiată, întrucât plângerea s-a formulat cu depăşirea termenului prevăzut de lege, care curge de la comunicarea dispoziţiei nr. 165/2003 către împuternicitul său de la acea dată, G.J., la 15 august 2003, dovedită cu înscrisul de la fila 24 verso din dosarul Primăriei.
Apelul declarat de reclamantă, prin avocat M.C., a fost respins prin Decizia civilă nr. 776 din 21 septembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Cluj.
A reţinut instanţa de apel că în mod corect termenul de 30 de zile prevăzut de art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001 s-a calculat de la data comunicării dispoziţiei către mandatarul reclamantei, faptul că aceasta a solicitat la 5 noiembrie 2004 recomunicarea către un alt mandatar a dispoziţiei, nefiind de natură a determina repunerea în termen.
Împotriva acestei decizii, în termen legal reclamanta, prin mandatar F.A., şi avocat C.M. a declarat recurs, invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susţine în dezvoltarea recursului că întrucât adresa sa din Ungaria a fost incomplet înscrisă pe plic, dispoziţia nu i-a fost comunicată, fiind returnată expeditorului.
Ca atare, abia de la 5 noiembrie 2004, când a fost comunicată dispoziţia noului mandatar, începe să curgă termenul de 30 de zile, astfel că greşit plângerea a fost respinsă ca tardivă.
Prin întâmpinare, intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului ca nefondat, depunând înscrisuri în copie.
Recursul nu este fondat, astfel încât potrivit art. 312 C. proc. civ., va fi respins pentru considerentele ce urmează.
Art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001 prevede că Decizia emisă de unitatea deţinătoare poate fi atacată în justiţie în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia.
În lipsa altor dispoziţii în legea specială, vor primi aplicare dispoziţiile din legea generală, Codul de procedură civilă, respectiv Codul civil.
Astfel, în cauză, astfel cum rezultă din dosarul ataşat, executorul judecătoresc C.G. din Sighetu Marmaţiei a comunicat la 19 februarie 2002 Primăriei Bocicoiu Mare, notificarea adresată de K.Z., domiciliată în Budapesta, Ungaria, reprezentată prin mandatarul G.J. din Sighetu Marmaţiei, pentru despăgubiri băneşti sau restituire în natură a tuturor imobilelor familiei M.F., S.Z. etc. de pe teritoriul Maramureşului Istoric, în rândul cărora figurează teren şi construcţii (case) locuinţe, fabrică de cărămizi, ateliere, clădiri gospodăreşti.
Notificarea a fost însoţită de procura întocmită în faţa notarului din Budapesta la 5 iulie 2001 prin care reclamanta l-a împuternicit pe G.J. din Sighetu Marmaţiei, să facă demersuri în cauzele ei de revendicare a imobilelor, să o reprezinte în faţa autorităţilor, să înainteze în numele său cereri.
Primăria, faţă de caracterul lacunar al notificării, a început o corespondenţă cu mandatarul reclamantei, precum şi cu aceasta, la adresa pe care o indicase în notificare.
Prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, din 15 august 2003 s-a comunicat mandatarului G.J. dispoziţia de respingere a notificării.
În dosarul Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 există o cerere (fila 3) semnat de F.A., ca mandatar al reclamantei, conform împuternicirii nr. 231 din 2 august 2004, prin care se cere comunicarea către el a dispoziţiei nr. 165 din 13 august 2003 prin care a fost „respinsă Notificarea înregistrată sub nr. 58 din 22 februarie 2002, întrucât această dispoziţie a fost returnată nefiind menţionate pe adresa de expediere sectorul în care locuiesc".
Cererea conţine menţinerea olografă a acestui mandatar căruia i s-a comunicat la 12 noiembrie 2004 dispoziţia.
Pretinde recurenta că numai de atunci se calculează termenul de 30 de zile în care dispoziţia poate fi atacată.
Susţinerea nu poate fi primită, pentru următoarele considerente.
Conform art. 1553 C. civ. român, mandatarul poate revoca mandatul, dar potrivit art. 1554, revocarea mandatului, notificată numai mandatarului, nu se poate opune unei terţe persoane care, necunoscând revocarea, a contractat cu mandatarul de bună-credinţă.
În speţă, G.J., persoana căreia sub semnătură i s-a comunicat dispoziţia nr. 165 din 13 august 2003 emisă de Primar, a depus o procură valabilă emanând de la reclamantă, din care rezultă că a fost împuternicit la 5 iulie 2001 să se ocupe de procedurile vizând restituirea imobilelor familiei reclamantei.
Procura de la fila 8-9 din dosarul Comisiei nu este cu termen.
Reclamanta a desemnat, la 2 august 2004, un alt mandatar, F.A., să o reprezinte în faţa Comisiilor şi a instanţelor, să vândă cui va crede de cuviinţă şi, la ce preţ avantajos va putea, imobilele ce vor fi astfel dobândite.
Conform art. 1555 C. civ., numirea unui nou mandatar pentru aceeaşi afacere cuprinde în sine revocarea mandatului dat celui dintâi, din ziua în care i s-a notificat.
Cum pe parcursul judecăţii cauzei nu s-a susţinut niciodată şi nici nu s-a dovedit că primul mandatar G.J. ar fi fost notificat cu privire la revocarea mandatului încredinţat de reclamantă în iulie 2001, înseamnă că în mod valabil s-a făcut comunicarea dispoziţiei la 15 august 2003 în mâna acestuia, cu consecinţa curgerii termenului de a o ataca de la această dată.
Acţiunea fiind formulată abia la 2 decembrie 2004, corect ea a fost respinsă ca tardivă de către instanţa de fond, soluţie legal menţinută în apel.
Pentru aceste considerente, recursul fiind nefondat, se va respinge conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta K.Z. împotriva deciziei nr. 776/A din 21 septembrie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3449/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1761/2005. Civil → |
|---|
