ICCJ. Decizia nr. 2194/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2194
Dosar nr.25630/1/2005
Şedinţa publică de la 28 februarie 2006
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei de faţă a reţinut următoarele :
Prin contestaţia înregistrată sub nr. 6912/2004 contestatorii I.F.G. şi I.M. au solicitat în contradictoriu cu intimata Primăria Municipiului Câmpina, anularea Dispoziţiei nr. 2097/2004 şi obligarea acesteia la retrocedarea în natură a suprafeţei de teren de 200 mp pe vechiul amplasament situat în Câmpina.
Contestatorii au arătat în motivare că, beneficiind de dispoziţiile Legii 10/2001, s-au adresat intimatei cu notificare în vederea retrocedării în natură a întregului teren în suprafaţă de 360 mp dobândit în proprietate în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1213 din 1968, însă intimata le-a retrocedat numai suprafaţa de 160 mp şi pentru diferenţa de 200 mp nu sunt de acord a primi despăgubiri prin echivalent bănesc.
Intimata a depus întâmpinare prin care a arătat că terenul proprietatea contestatorilor a fost preluat de la stat în baza Decretului de expropriere nr. 381/1972 în vederea edificării unei şcoli generale şi a unei grădiniţe şi că diferenţa de 200 mp, constituind teren de joacă pentru copii nu poate fi restituit în natură decât prin echivalent bănesc, aşa cum s-a şi propus contestatorilor.
Prin sentinţa civilă nr. 1312 din 22 noiembrie 2004, Tribunalul Prahova a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de contestatorii I.F.G. şi I.M.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 200 mp nu este posibilă, având în vedere dispoziţiile art. 16 din Legea 10/2001.
Împotriva acestei sentinţe contestatorii au declarat apel criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate privind următoarele aspecte :
Prima instanţă nu a luat în considerare că pentru terenul a cărei restituire în natură se solicită nu s-a emis o Hotărâre de Guvern care să stabilească faptul că acest teren nu se restituie în natură; terenul în litigiu nu este necesar grădiniţei pentru desfăşurarea activităţilor de învăţământ şi nici pentru joaca copiilor, nefiind ocupat de construcţii sau amenajat ca un loc de joacă ; acest teren este ocupat de alte persoane.
Intimata a formulat o întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat arătând că terenul în litigiu constituie teren de joacă al Grădiniţei nr. 10 şi face parte din domeniul public al Municipiului Câmpina.
În cauză s-au administrat proba cu interogatoriul intimatei şi efectuarea unei expertize topo pentru identificarea, măsurarea, poziţionarea pe schiţa de plan şi evaluarea terenului în suprafaţă de 200 mp, identificarea construcţiilor edificate şi stabilirea destinaţiei terenului.
Prin decizia civilă nr. 582 din 26 aprilie 2005, Curtea de Apel Ploieşti a admis apelul contestatorilor schimbând în tot sentinţa civilă nr. 1312 din 22 noiembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Prahova, în sensul că a admis acţiunea formulată de contestatori. Totodată a anulat în parte dispoziţia nr. 2097 din 21 septembrie 2004 emisă de Primarul Municipiului Câmpina cu privire la acordarea de măsuri preparatorii prin echivalent pentru terenul de 200 mp şi a dispus restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 192, 36 mp situat în Câmpina, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză topo efectuat de inginer N.N., către reclamanţi.
A fost obligată intimata la plata către apelanţi a sumei de 3.500.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel a reţinut că terenul în litigiu nu este folosit de Grădiniţa nr. 10 pentru activităţi de învăţământ sau activităţi conexe, nefiind amenajat în acest scop, fiind utilizat de locuitorii din zonă ca teren pentru depozitarea gunoaielor.
S-a mai reţinut că terenul în litigiu a fost expropriat în baza Decretului nr. 381/1972 , dar nu a fost utilizat pentru scopul exproprierii, astfel încât în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea 10/2001.
Împotriva deciziei civile nr. 582 din 26 aprilie 2005 Municipiul Câmpina prin primar a declarat recurs întemeiat în drept de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., aducând critici ce vizau următoarele aspecte :
În mod greşit instanţa de apel a reţinut că terenul în litigiu nu este de ţinut de o unitate bugetară, nefiind necesar desfăşurării activităţii acesteia atâta vreme cât şi în prezent terenul constituie ,, curte teren de joacă “ al Grădiniţei nr. 10, fiind împrejmuit, iar în conformitate cu prevederile legale în vigoare, constituie domeniul public al unităţii administrativ teritoriale, conform H.G. nr. 1359/2001.
În ceea ce priveşte motivarea instanţei de apel, că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 16 din Legea 10/2001, aceasta nu poate fi reţinută deoarece acest text de lege prevede imperativ că foştilor proprietari, li se acordă măsuri reparatorii prin echivalent în cazul în care terenurile sunt ocupate de unităţi bugetare din învăţământ.
Recursul nu este fondat urmând a fi respins conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ. cu pentru considerentele ce urmează :
În raport cu art. 16 alin. (1) din Legea 10/2001, astfel cum a fost modificat prin Legea 247/2005,care este de imediată aplicare, „ în situaţia imobilelor având destinaţiile arătate în anexa nr. 2 lit a) care face parte integrantă din prezenta lege, necesare şi afectate exclusiv şi nemijlocit activităţilor de interes public, de învăţământ, sănătate, ori social-culturale, foştilor proprietari sau , după caz, moştenitorilor acestora, li se restituie imobilul în proprietate cu obligaţia de a-i menţine afectaţiunea pe o perioadă de până la 3 ani, pentru cele arătate la pct. 3, 4, din anexa nr. 2 lit. a) sau, după caz, de până la 5 ani de la data emiterii deciziei sau a dispoziţiei, pentru cele arătate la pct. 1 şi 2 din anexa nr. 2 lit. a).”
Raportul de expertiză topo întocmit de inginer expert N.N. stabileşte că terenul în litigiu nu este ocupat de construcţii sau alte amenajări, este neîngrijit şi folosit ca depozit de resturi menajere, situaţie în care, Înalta Curte reţine că instanţa de apel a stabilit corect faptul că nu s-a realizat scopul exproprierii.
Răspunzând astfel motivelor de recurs dezvoltate de Primăria Municipiului Câmpina, instanţa de recurs constată că instanţa de apel a aplicat corect legea situaţiei de fapt pe deplin stabilite, iar recursul este nefondat, astfel că va fi respins în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de Municipiul Câmpina prin primar împotriva deciziei nr. 582 din 26 aprilie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti.
Irevocabilă
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 28 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 859/2005. Civil. Marcă. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 99/2005. Civil → |
|---|
