ICCJ. Decizia nr. 222/2005. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 222.
Dosar nr. 22986/1/2005
Nr. vechi 7117/200.
Şedinţa publică din 9 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 2609/2002 la Tribunalul Bucureşti, S.M.M. a acţionat în judecată Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând restituirea în natură a imobilului situat în Iaşi în suprafaţă de 565 mp de care mătuşa sa a fost deposedată abuziv prin expropriere fără acordarea cuvenitelor despăgubiri în temeiul Decretului nr. 266/1948.
Prin sentinţa nr. 659 din 29 aprilie 2004, Tribunalul Bucureşti şi-a declinat competentă de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi.
Tribunalul Iaşi, prin sentinţa 829 din 7 octombrie 2002 menţinută în apel prin Decizia nr. 28 din 12 martie 2003 a Curţii de Apel a respins excepţia de inadmisibilitate a acţiunii. Admiţând însă excepţia privind lipsa calităţii procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice a respins pe cale de consecinţă acţiunea reclamantei.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 2960 din 21 aprilie 2004 a admis recursul reclamantei S.M.M. şi a casat atât Decizia 18/2993 a Curţii de Apel Iaşi cât şi sentinţa civilă 829/2002 a Tribunalului Iaşi cu trimitere la această instanţă.
S-a reţinut în considerentele deciziei de casare, că imobilul a trecut cu titlu valabil în proprietatea statului în baza Decretului 266/1948 fiind inclus în capitalul social al SC T. SA în baza convenţiei AA/20/191/1995 iar pentru teren societatea deţine certificat de la Ministerul Industriilor, de atestare a dreptului de proprietate. Raportat la această situaţie şi în temeiul art. 321 alin. (4) din Legea nr. 99/1999, art. 27 alin. (1) Legea nr. 10/2001 şi art. 321 alin. (6) din Legea nr. 99/1999, instanţa de recurs a reţinut legitimarea procesuală pasivă a Statului Român.
Tribunalul Iaşi, soluţionând cauza în fond după casare, prin sentinţa civilă nr. 842 din 20 octombrie 2004, a respins acţiunea reclamantei, reţinând că restituirea în natură a imobilului nu mai este posibilă, motivat de faptul că imobilul a trecut cu titlu în proprietatea statului, iar A.P.A.P.S.-ul nu poate acorda măsurile reparatorii decât prin echivalent. Întrucât petiţionara a solicitat restituirea în natură a imobilului iar modificarea acţiunii a intervenit cu depăşirea termenului legal, respectarea principiului disponibilităţii impune soluţionarea cauzei în limitele cadrului procesual cu care instanţa a fost investită prin acţiune.
Pentru aceleaşi considerente avute în vedere de tribunal, Curtea de Apel Iaşi prin Decizia 166 din 30 martie 2005 a respins apelul reclamantei S.M.M.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta S.M.M. în esenţă că societatea T. nu era privatizată la data intrării în vigoare a legii, Statul Român deţinând întregul capital social. Procedându-se la privatizarea societăţii în pofida interdicţiei de modificare a statutului juridic al societăţii instituită de Legea nr. 10/2001 instanţa era datoare să nu ţină seama de efectele privatizării şi să procedeze la restituirea în natură a imobilului.
Instanţa de fond şi apoi aceea de apel, au reţinut eronat că un text de lege abrogat [art. 32 alin. (4) şi (6) Legea 99/1999] s-ar putea circumscrie limitelor de investire a instanţei prin cererea de chemare în judecată, astfel că singura soluţie legală conferită de dispoziţiunile art. 9 alin. (1) şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 era restituirea în natură a imobilului revendicat.
Recursul este întemeiat pentru următoarele considerente.
La termenul de astăzi, aşa cum rezultă din practicaua prezentei decizii, reclamanta recurentă personal şi după legitimare, a declarat explicit că renunţă la acţiune.
Faţă de o atare declaraţie şi întrucât renunţarea la acţiune s-a făcut cu învoiala intimatului pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, în condiţiile art. 246 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a lua act de retragerea acţiunii.
În consecinţă, recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei 166 din 30 martie 2005 a Curţii de Apel Iaşi va fi admis.
Casându-se Decizia sus menţionată şi sentinţa nr. 842 din 20 octombrie 2004 a Tribunalului Iaşi, pe fond se ia act de retragerea acţiunii formulată de reclamanta S.M.M. împotriva Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice, în temeiul art. 246 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta S.M.M. împotriva deciziei nr. 166 din 30 martie 2005 a Curţii de Apel Iaşi.
Casează Decizia recurată şi sentinţa 842 din 20 octombrie 2004 a Tribunalului Iaşi iar pe fond ia act de retragerea acţiunii formulate de reclamanta S.M.M. împotriva Statului român prin Ministerul Finanţelor Publice în temeiul art. 246 C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2350/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 221/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
