ICCJ. Decizia nr. 2312/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2312
Dosar nr. 11821/2/2005
Şedinţa publică din 14 martie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 67 din 24 februarie 2005 Tribunalul Ialomiţa a respins acţiunea formulată de reclamanţii C.L. şi C.S. împotriva pârâţi SC M. SRL Slobozia judeţul Ialomiţa şi Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Ialomiţa.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, la data de 14 februarie 2001 imobilul în litigiu: moară ţărănească de făină şi mălai compusă din (construcţii, utilaje specifice şi teren aferent de 1203 mp) situat în comuna Reviga judeţul Ialomiţa, era deţinut de SC M. SA Slobozia.
Urmare procesului de privatizare, A.P.A.P.S. a vândut acţiunile deţinute de stat la această societate, SC M. SA Slobozia unul dintre cumpărători fiind M.I. care a devenit acţionat la societatea menţionată cu o cotă de 21,24%.
Că, în urma negocierilor dintre acţionari, s-a produs o divizare, M.I. a preluat o parte din activul şi pasivul societăţii, intrând în acest fel în posesia M.R., bun ce a fost adus la aport la capitalul social al SC M. SRL Slobozia.
S-a mai reţinut şi faptul că în conformitate cu art. 20.1 alin. (4) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, SC M. SRL Slobozia, fiind în totalitate privatizată nu are obligaţia restituirii în natură a imobilului în litigiu.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia civilă nr. 1562 din 21 noiembrie 2005, a admis apelul declarat de reclamanţii C.L. şi C.S., împotriva sentinţei civile nr. 67 din 24 februarie 2005 pronunţată de Tribunalul Ialomiţa în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi SC M. SRL Slobozia şi Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Ialomiţa şi pe cale de consecinţă: a desfiinţat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că, instanţa de fond în mod greşit a statuat că reclamanţii nu au înţeles să solicite restituirea prin echivalent, ci au dorit numai retrocedarea în natură notificând iniţial SC M. SA Slobozia şi apoi A.P.A.P.S.
De asemenea, s-a mai reţinut că A.P.A.P.S. nu a emis nici o decizie ci a comunicat reclamanţilor să se adreseze cu notificare la SC M. SA Slobozia unitatea deţinătoare a imobilului. S-a reţinut că nici una dintre cele două societăţi nu au soluţionat în fapt notificarea reclamanţilor, iar judecata instanţei de fond a fost o judecată formală care nu a vizat petitul acţiunii cu care a fost investită .
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată a declarat recurs SC M. SRL Slobozia, criticând-o ca fiind nelegală invocând art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ. deoarece.
- SC M. SA Slobozia proprietara imobilului revendicat a comunicat petenţilor că nu va restitui în natură imobilul revendicat, deoarece este o societate cu capital integral privat şi se încadrează în dispoziţiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
- Împrejurarea că răspunsul dat de SC M. SA Slobozia nu poartă denumirea de „decizie" sau „dispoziţie" nu este în măsură a schimba natura juridică a respectivului act civil.
Recursul nu este fondat.
Prin plângerea formulată, reclamanţii C.L. şi C.S. au investit instanţa de fond cu refuzul celor două pârâte: SC M. SA Slobozia şi A.P.A.P.S. de a se pronunţa asupra cererii de restituire în natură a imobilului naţionalizat prin Legea nr. 119/1948 şi identificat ca fiind M.R.
Deşi, reclamanţii au solicitat prin notificare restituirea în natură a imobilului în litigiu, iniţial de la SC M. SA Slobozia iar apoi de la A.P.A.P.S., totuşi nici una dintre aceste pârâte nu au emis vreo decizie/dispoziţie în condiţiile Legii nr. 10/2001. Procedând astfel, niciuna dintre cele două pârâte nu au soluţionat notificarea reclamanţilor, prin refuzul lor de a hotărârii, adică de a se pronunţa asupra notificării formulate de reclamanţi.
Instanţa de apel în mod judicios a statuat faptul că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra obiectului dedus judecăţii, ci doar s-a limitat la a considera că acţiunea formulată de reclamanţi nu este întemeiată.
Prin urmare, în conformitate cu art. 297 alin. (1) C. proc. civ., corect s-a reţinut că instanţa de fond a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului.
În atare situaţie, instanţa de apel în mod judicios a desfiinţat hotărârea atacată şi a trimis cauza spre rejudecare instanţei de fond.
Pentru toate cele reţinute, se va reţine că motivele de recurs invocate nu se circumscriu temeiurilor de drept prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ., şi în consecinţă se va respinge recursul ca nefondat.
În conformitate cu art. 274 C. proc. civ., recurenta va fi obligată la 200 lei cheltuieli de judecată către reclamanţii C.L. şi C.S.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC M. SRL împotriva deciziei nr. 1562A din 21 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta la plata sumei de 200 lei cheltuieli de judecată către intimaţii reclamanţi C.L. şi C.S.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2315/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2198/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
