ICCJ. Decizia nr. 2333/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2333
Dosar nr. 9893/200.
Şedinţa publică din 23 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Arad în urma rămânerii definitive a sentinţei civile nr. 369 din 12 aprilie 2002 a Tribunalului Timiş, prin care s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad, acţiune precizată la 12 septembrie 2002, reclamanta SC F.A. SA Timişoara a solicitat în contradictoriu cu Primarul oraşului Lipova anularea Dispoziţiei nr. 137 din 26 septembrie 2001 emisă de acesta, prin care s-a dispus restituirea în natură a imobilului situat în localitatea Lipova, înscris în C.F. nr. 2359 Radna cu nr.top. 451 – 452/a/II compus din apartament nr. 2.
Prin sentinţa civilă nr. 234 din 12 mai 2003 Tribunalul Arad a admis acţiunea precizată a reclamantei şi a dispus anularea deciziei nr. 137 din 26 septembrie 2002 emisă de Primarul oraşului Lipova.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Primarul oraşului Lipova.
Prin Decizia civilă nr. 141 din 16 octombrie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, a fost respins ca tardiv apelul, reţinându-se că a fost depăşit termenul de 15 zile de la comunicarea sentinţei, pe care legea îl stabileşte pentru declararea apelului.
Primarul oraşului Lipova a declarat recurs împotriva deciziei şi a sentinţei pronunţate, susţinând, în esenţă, greşita respingere ca tardiv a apelului, faptul că hotărârea instanţei de fond cuprinde motive contradictorii, reclamanta fiind considerată uneori unitate deţinătoare, iar în alte considerente arătându-se că imobilul în litigiu se află în patrimoniul acesteia, or reclamanta a avut doar drept de administrare operativă asupra imobilului.
Recursul este nefondat.
Critica privind greşita respingere ca tardiv a apelului este neîntemeiată.
Aşa cum corect a reţinut instanţa de apel, sentinţa a fost comunicată Primarului oraşului Lipova la data de 2 iunie 2003, pe citaţie aflându-se semnătura primitorului (f. 38 dosar fond), iar apelul a fost declarat la 20 iunie 2003 (data poştei), în mod evident cu depăşirea termenului de 15 zile prevăzut de lege.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, se reţine că este, de asemenea, neîntemeiat.
Instanţa de fond a stabilit că imobilul în litigiu se află în patrimoniul reclamantei.
Potrivit art. 27 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, pentru imobilele preluate cu titlu valabil, evidenţiate în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate cu respectarea dispoziţiilor legale, persoana îndreptăţită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, iar notificarea se adresează instituţiei publice care a efectuat privatizarea, A.P.A.P.S.
La dosar s-au depus acte din care rezultă aspectele menţionate, faptul că Oficiul Farmaceutic Timişoara a deţinut în evidenţele sale imobilul în litigiu până în anul 1991, când, ca urmare a HG nr. 15/1991, s-a transformat în SC F.A. SA.
A reieşit că societatea a fost privatizată în întregime în 1999 de către FPS, cu respectarea dispoziţiilor legale, iar imobilul a fost preluat de către stat cu titlu valabil, aflându-se evidenţiat în patrimoniul societăţii SC F.A. SA.
Astfel, soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, iar recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul oraşului Lipova împotriva deciziei nr. 141 din 16 octombrie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2362/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2190/2005. Civil → |
|---|
