ICCJ. Decizia nr. 2190/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2190
Dosar nr. 1472/200.
Şedinţa din camera de consiliu din 18 martie 2005
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la numărul 13171 din 2 iunie 2004 la Judecătoria Craiova, J.T. a solicitat în contradictoriu cu B.N.R., sucursala Dolj, obligarea acesteia la restituirea a două verighete din aur ce i-au fost ridicate la data de 3 noiembrie 1983 de către Miliţia Municipiului Craiova prin proces-verbal fără ca în sarcina sa să se fi reţinut săvârşirea vreunei infracţiuni.
Judecătoria Craiova, prin sentinţa nr. 11483 din 15 octombrie 2004, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulată de J.T., în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, reţinând că acţiunea fiind fondată în drept pe dispoziţiunile art. 480 C. civ., este de drept comun, competenţa de soluţionare revenind instanţei de la domiciliul pârâtului, conform art. 5 C. proc. civ.
La rândul său, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, prin sentinţa nr. 69 din 11 ianuarie 2005, admiţând excepţia de necompetenţă teritorială invocată de pârâta B.N.R., sucursala Dolj, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, reţinând că OUG nr. 190/2000 fiind o lege specială, prevede o competenţă specială în favoarea instanţei de la domiciliul reclamantului, respectiv Judecătoria Craiova.
Ivindu-se un conflict de competenţă între instanţe ce nu se găsesc în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel, în temeiul art. 22 pct. 3 C. proc. civ. a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea acestuia.
Reclamantul J.T. a sesizat instanţa cu o acţiune în restituirea obiectelor din aur ce i-au fost ridicate abuziv, printr-un simplu proces-verbal de către organele de miliţie Craiova la data de 3 noiembrie 1983, fără ca în sarcina sa să se reţină vreo infracţiune.
Temeiul juridic al acţiunii, rezultând din interpretarea conţinutului acesteia în spiritul art. 84 C. proc. civ., îl constituie OUG nr. 190/2000.
Actul normativ de referinţă, ca reglementare specială de esenţă reparatorie, prevede o competenţă teritorială de favoare în beneficiul instanţei de la domiciliul reclamantului.
Art. 341 OUG nr. 190/2000 modificat prin Legea nr. 591din 20 decembrie 2004, prevede ca persoanele fizice şi juridice ale căror obiecte din metale preţioase, aliaje ale acestora şi pietre preţioase de natura celor prevăzute la art. 3 care au fost preluate abuziv, cu încălcarea reglementărilor în vigoare după 1946 şi până în anul 1990, pot solicita restituirea acestora instanţelor de judecată de la domiciliul reclamantului, până la data de 31 decembrie 2003, termen ce a fost prelungit până în 2006.
Cum în speţă domiciliul reclamantului J.T. este în comuna Teslui, sat Preajba de Pădure judeţul Dolj, localitate ce cade sub jurisdicţia Judecătoriei Craiova, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că Judecătoriei Craiova îi revine competenţa de soluţionare a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte în favoarea Judecătoriei Craiova competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de J.T. în contradictoriu cu B.N.R., sucursala Dolj.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2333/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2268/2005. Civil → |
|---|
