ICCJ. Decizia nr. 2415/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2415
Dosar nr. 11093/200.
Şedinţa publică din 25 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1607 din 2 octombrie 2003 Judecătoria Tecuci a admis acţiunea formulată de reclamantul C.M. împotriva pârâţilor F.G., F.B., F.D. şi SC D. SRL Tecuci, dispunând evacuarea acestora din apartamentul nr. 98 situat în Tecuci, judeţul Galaţi, care este proprietatea acestuia.
Instanţa a reţinut în esenţă că reclamantul a dobândit apartamentul prin licitaţie publică şi nici unul dintre pârâţi nu a putut invoca în favoarea sa vreun contract de închiriere valabil ori alt titlu locativ care să le justifice folosinţa bunului.
Apelul declarat de pârâţii, persoane fizice, care au susţinut că vânzarea la licitaţie s-a bazat pe un raport falsificat de evaluare a imobilului, a fost anulat ca netimbrat prin Decizia civilă nr. 32 din 15 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Galaţi.
S-a reţinut că apelanţii nu au achitat taxa judiciară de timbru şi nu au depus timbrul judiciar, fiind astfel incidente prevederile art. 20 pct. 3 din Legea nr. 146/1997.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâţii F., susţinând că la data judecării apelului procedura de citare cu apelantul F.G. nu a fost legal îndeplinită.
Cu prilejul dezbaterii recursului s-a solicitat de către pârâţii recurenţi suspendarea judecării cauzei în temeiul prevederilor art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., au depus în sprijinul acestei cereri adresa nr. 968/P din 1 februarie 2005 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 5, arătând că i-au reclamat pe doi dintre prepuşii băncii implicate în executarea silită.
Înalta Curte a respins cererea de suspendare a judecăţii, constatând că nu este îndeplinită condiţia esenţială cuprinsă în textul invocat, aceea de a se fi „început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare" asupra cauzei. Or, din adresa depusă la dosar rezultă doar că recurenţii au formulat o plângere penală care se află la organele de poliţie pentru cercetări, nefiind începută urmărirea penală.
În ceea ce priveşte motivul de recurs invocat, acesta este nefondat. La dosar apel se află dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu pârâtul F.G., la adresa indicată de acesta, pentru termenul de judecată de la 15 ianuarie 2004. Procedura de citare a respectat întrutotul dispoziţiile art. 85 şi urm. C. proc. civ. iar apelantului i s-a făcut cunoscută obligaţia de a timbra cu suma de 43.000 lei şi a depune timbru judiciar de 1.500 lei.
De altfel, din petiţia aflată la dosar apel rezultă că apelantul avea cunoştinţă despre proces, termen şi obligaţiile ce-i revin, astfel că susţinerile sale privind o pretinsă încălcare a normelor procedurale nu au nici un suport.
Aşa fiind, potrivit prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II–a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâţii F.G., F.B., F.D. împotriva deciziei nr. 32/A din 15 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2494/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2338/2005. Civil → |
|---|
