ICCJ. Decizia nr. 2424/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2424
Dosar nr. 11977/200.
Şedinţa publică din 25 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1206 din 15 octombrie 2003 a Judecătoriei Curtea de Argeş a fost admisă acţiunea formulată de D.M. împotriva SC A. Domneşti SA, dispunându-se obligarea acesteia de a lăsa reclamantei în deplină proprietate terenul în suprafaţă de 3.806 mp situat în comuna Muşeteşti la punctul „La răspântie", astfel cum a fost identificat în raportul de expertiză.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a avut în vedere în esenţă că terenul revendicat a aparţinut autorilor reclamantei, căreia i-a fost reconstituit dreptul de proprietate conform titlului nr. 108513 din 30 martie 2000 şi procesului-verbal de punere în posesie nr. 599 din 10 aprilie 1998. Pentru că şi pârâta a invocat acelaşi drept, conform certificatului de atestare seria MO 7 nr. 1065 din 14 mai 1996 s-a procedat la compararea celor două titluri, dându-se preferinţă primului titlu în discuţie, avându-se în vedere şi că printr-o hotărâre anterioară a fost respinsă acţiunea pârâtei pentru constatarea dreptului său de proprietate asupra aceluiaşi teren.
Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 80 din 20 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă.
Împotriva acestei decizii, pârâta SC A. Domneşti SA a declarat recursul de faţă, susţinând că în mod greşit a fost nesocotit titlul său de atestare a dreptului de proprietate emis în anul 1996, deci anterior titlului din anul 2000 invocat de reclamantă, a cărei cerere având ca obiect anularea acestui titlu a fost respinsă. Se solicită respingerea acţiunii în revendicare ca inadmisibilă, fiind formulată împotriva unui proprietar.
Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins în raport de cele ce urmează:
Este de necontestat în cauză că terenul în litigiu, ca şi cel pe care se află cele două construcţii, ce nu formează obiectul revendicării, a aparţinut autorilor reclamantei.
În această situaţie, în temeiul art. 24 din Legea nr. 18/1991, s-a emis pe numele reclamantei titlul de proprietate, invocat în aceasta în acţiunea de faţă, în temeiul căruia a solicitat obligarea pârâtei de a-i lăsa în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul în suprafaţă de 3806 mp.
Întrucât pârâta a invocat la rândul său un titlu de proprietate asupra aceluiaşi teren, instanţele au procedat corect la compararea celor două titluri având în vedere anterioritatea titlului de proprietate ce a aparţinut autorilor reclamantei, pentru că dreptul acesteia este derivat, de reconstituire, fiind examinate astfel drepturile autorilor de la care provin cele două titluri aflate în conflict. Ca urmare a fost adoptată soluţia cea mai raţională, de a se da câştig de cauză părţii care a dobândit imobilul de la autorul al cărui drept este preferabil şi aceasta, pentru că în adevăr autorii reclamantei au dobândit terenul prin act autentic de vânzare-cumpărare, înscris în registrul de publicitate, ceea ce conferă transferului juridic de proprietate o prezumţie de legalitate.
S-a avut în vedere şi că titlul de proprietate invocat de pârâta recurentă s-a întemeiat pe Decizia nr. 23/1970 a fostului Consiliu Popular al comunei Muşeteşti, ce se referă la transferul dreptului de administrare directă şi nu la cel de proprietate.
De asemenea s-a reţinut corect că titlul reclamantei este preferabil şi pentru că acţiunea prin care pârâta a solicitat să se constate că este proprietara terenului în litigiu a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 486 din 28 februarie 1995 a Judecătoriei Curtea de Argeş, definitivă prin Decizia nr. 2034 din 15 septembrie 1995 a Tribunalului Argeş.
Este adevărat că prin sentinţa civilă nr. 118 din 9 decembrie 2002 a Curţii de Apel Piteşti a fost respinsă acţiunea aceleiaşi reclamante D.M., prin care s-a solicitat constatarea nulităţii absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr. 1365 din 14 mai 1996 emis de Ministerul Agriculturii în favoarea pârâtei, dar, aşa cum rezultă fără echivoc din considerentele hotărârii, instanţa nu a intrat în cercetarea fondului cauzei, cererea fiind respinsă pentru lipsa procedurii prealabile prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990. Ca atare, cele hotărâte, nu sunt de natură a infirma sau pune la îndoială legalitatea titlului de proprietate exhibat de reclamantă, care pentru motivele arătate, a condus la admiterea acţiunii în revendicare.
Aşa fiind, recursul de faţă este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul SC A. Domneşti SA împotriva deciziei civile nr. 80/A din 20 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Piteşti.
Obligă recurenta la plata sumei de 10.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă D.M.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3386/2005. Civil. ÎNSCRIERE DREPT IPOTECĂ.... | ICCJ. Decizia nr. 3631/2005. Civil. încuviintare executare... → |
|---|
