ICCJ. Decizia nr. 2444/2005. Civil

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr. 2444

Dosar nr. 9390/200.

Şedinţa publică din 28 martie 2005

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 8 iulie 2003 pe rolul Judecătoriei Rădăuţi, petenta A.O. a solicitat în baza art. 322 pct. 4 C. proc. civ. revizuirea sentinţei civile nr. 810 din 26 februarie 1997 a aceleiaşi instanţe prin care i s-a respins acţiunea în constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 957 din 18 februarie 1992 încheiat între B.V. în calitate de vânzător, prin mandatar M.Ş. şi M.O. în calitate de cumpărătoare.

A arătat revizuenta că încă în anul 1996 a cerut constatarea nulităţii contractului ce avea ca obiect un teren ce îi aparţinea ei şi familiei sale, iar nu vânzătorului, care prezentase un certificat de moştenitor emis de acelaşi notar public care a fost condamnat ulterior pentru fals, certificatul de moştenitor fiind anulat prin sentinţa penală nr. 4/1997 a Curţii de apel Suceava, definitivă sub aspect penal prin Decizia penală nr. 2981/2000 a Curţii Supreme de Justiţie.

A fost anexată adresa nr. 349/17 iunie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de apel Suceava prin care i s-a comunicat soluţia de condamnare a inculpatei B.C., fost notar de stat la Rădăuţi, pentru întocmirea în fals a certificatului de moştenitor nr. 155 din 15 ianuarie 1992 pe numele lui B.V.

Pârâţii au invocat prin întâmpinare, existenţa autorităţii lucrului judecat, în raport cu Decizia civilă nr. 2890 din 9 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Suceava, care a mai respins o cerere de revizuire.

La primul termen de judecată instanţa din oficiu a ridicat excepţia tardivităţii formulării cererii de revizuire.

Prin sentinţa civilă nr. 2383 din 8 septembrie 2003, Judecătoria Rădăuţi a respins excepţia autorităţii lucrului judecat, invocată de intimaţi, a admis excepţia tardivităţii cererii şi a respins cererea de revizuire pentru acest motiv.

S-a reţinut că termenul de o lună, prevăzut de art. 324 pct. 3 C. proc. civ. pentru formularea cererii de revizuire curge în speţă de la 6 noiembrie 1997 când la dosarul nr. 4913/1997 al Tribunalului Suceava s-a depus copia sentinţei penale nr. 4 din 3 iulie 1997.

Curtea de Apel Suceava, prin Decizia civilă nr. 350 din 24 februarie 2004 a respins ca nefondat apelul declarat de revizuentă, reţinând că de la 26 iunie 2000, când s-a pronunţat în recurs Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, a curs termenul de revizuire, astfel încât excepţia tardivităţii corect a fost admisă de instanţa de fond.

Împotriva acestei decizii în termen legal a declarat recurs revizuenta, care a invocat nelegalitatea interpretării în speţă a art. 324 pct. 3 C. proc. civ. privind începutul curgerii termenului de o lună pentru formularea cererii de revizuire.

Recursul este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce se vor expune.

Prin sentinţa civilă nr. 810 din 26 februarie 1997 Judecătoria Rădăuţi a respins acţiunea formulată de A.O. şi mama sa (între timp decedată), pentru constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat de B.C. sub nr. 957 din 18 februarie 1992 prin care B.V., în baza certificatului de moştenitor nr. 155/1992 a vândut 1250 mp teren cumpărătoarei M.O.D.

Prin sentinţa penală nr. 4 din 3 iulie 1997 Curtea de apel Suceava a condamnat pe inculpata B.C. pentru săvârşirea mai multor infracţiuni de fals, fiind anulat, printre altele, certificatul de moştenitor nr. 155/1992 emis în favoarea vânzătorului B.V.

Prin Decizia nr. 2981 din 26 februarie 2000 Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, a admis recursul inculpatei B.C., a constatat împlinit termenul de prescripţie specială a răspunderii penale, a menţinut dispoziţia de anulare a actelor falsificate şi a trimis cauza la Curtea de apel Suceava pentru soluţionarea laturii civile.

Revizuienta A.O. a solicitat la 8 iulie 2003 revizuirea sentinţei civile nr. 810 din 26 februarie 1997 a Judecătoriei Rădăuţi, irevocabilă prin Decizia nr. 1878/6 iulie 2001 a Curţii de apel Suceava şi a depus în susţinerea cererii comunicare primită de la Parchetul de pe lângă Curtea de apel Suceava, din 17 iunie 2003 prin care a fost înştiinţată despre rămânerea definitivă a hotărârii sub aspectul laturii penale şi a anulării actului fals.

Atât instanţa de fond, Judecătoria Rădăuţi, cât şi cea de apel, Curtea de apel Suceava, au considerat că cererea de revizuire este tardiv formulată, luând ca punct de plecare al calculului termenul de o lună prevăzut de art. 324 pct. 3 C. proc. civ. fie data pronunţării deciziei penale a Curţii Supreme de Justiţie, ignorându-se înscrisul comunicat revizuentei la 17 iunie 2003 de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de apel Suceava.

Înlăturarea acestei probe şi reţinerea, nemotivată, a datei de 26 iunie 2000 de către instanţa de apel este nelegală, motiv pentru care se impune casarea ambelor hotărâri.

Într-adevăr, în interpretarea art. 324(1) pct. 3 C. proc. civ., trebuie observat că legiuitorul a stabilit un moment subiectiv, acela al cunoaşterii de către partea interesată a hotărârii penale definitive.

Or, în lipsa unei dovezi contrare, revizuenta a luat cunoştinţă de soluţionarea definitivă a cauzei penale la 17 iunie 2003, în raport cu care cererea de revizuire apărea formulată în termen.

Se impune de aceea conform art. 312 C. proc. civ. admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă de fond pentru rejudecarea pe fond a cererii de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de revizuenta A.O. împotriva deciziei nr. 350 din 24 februarie 2004 a Curţii de Apel Suceava.

Casează această decizie precum şi sentinţa civilă nr. 2383 din

8 septembrie 2003 a Judecătoriei Rădăuţi şi trimite cauza pentru rejudecarea pe fond a cererii de revizuire, la Judecătoria Rădăuţi.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 martie 2005.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2444/2005. Civil