ICCJ. Decizia nr. 2453/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2453
Dosar nr. 2129/200.
Şedinţa publică din 29 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 20 aprilie 2002, reclamanţii G.H. şi G.L.M., în contradictoriu cu pârâţii Primăria Cehu Silvaniei, Grupul Şcolar „Gheorghe Pop de Băseşti" şi Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 de pe lângă Prefectura judeţului Sălaj, au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Cehu Silvaniei, înscris în C.F. nr. 2177 Cehu Silvaniei cu nr.top.353/3/a/1/a şi 353/2/a, compus din casă de locuit, bucătărie de vară, pivniţă, anexe gospodăreşti în intravilan şi care în prezent sunt demolate.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că sunt moştenitorii proprietarilor imobilului care a fost preluat abuziv de stat, apoi construcţiile au fost demolate, pe o parte din teren s-a ridicat o construcţie folosită în prezent ca grup şcolar.
În cursul procesului, reclamanţii au învederat instanţei că, întrucât restituirea în natură nu este posibilă, sunt de acord cu primirea despăgubirilor băneşti pentru imobilul preluat, opinie exprimată şi prin notificarea trimisă prefecturii, iar aceasta din urmă a răspuns notificării comunicând că reclamanţii pot beneficia de măsurile reparatorii în echivalent prevăzute de art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 şi că se pot adresa primăriei în vederea exprimării opţiunii pentru una din măsurile reparatorii.
Prin sentinţa civilă nr. 2465 din 9 decembrie 2002, Tribunalul Sălaj, secţia civilă, a admis cererea reclamanţilor şi a constatat dreptul reclamanţilor la măsuri reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor băneşti pentru imobilul preluat de stat.
În considerentele hotărârii, instanţa a reţinut că în cauză sunt incidente prevederile art. 16 din Legea nr. 10/2001, imobilul fiind în prezent ocupat de o unitate de învăţământ şi despăgubirile băneşti se cuvin reclamanţilor şi se vor acorda în conformitate cu dispoziţiile art. 36 şi urm. din Legea nr. 10/2001.
Împotriva sentinţei a declarat apel Prefectul judeţului Sălaj, solicitând respingerea acţiunii introductive.
În motivarea apelului pârâtul a arătat că instanţa nu a avut în vedere împrejurarea că numai cota de ½ din imobil s-a confiscat prin sentinţa penală de condamnare a lui G.V., autorul reclamanţilor, iar pentru cota de ½ a lui G.L. nu sunt dovezi de preluare a imobilului de Statul român. De asemenea, s-au acordat despăgubiri băneşti pentru întregul imobil, deşi ele nu se cuveneau a fi acordate.
Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, prin Decizia nr. 31 din 6 martie 2003, a respins apelul, reţinând că ½ parte din imobil, care a aparţinut numitei G.L., a trecut în proprietatea statului în temeiul art. 56 din Legea nr. 4/1973, prin Decizia nr. 429 din 20 decembrie 1976 emisă de autoritatea administrativă, iar cealaltă cotă de ½ parte a fost preluată de stat cu titlu de confiscare a averii prin sentinţa penală de condamnare a lui G.V.
Probele administrate în cauză au făcut dovada preluării casei şi terenului, proprietatea soţilor G., construcţia s-a demolat şi în locul ei s-a edificat clădirea în care funcţionează în prezent o unitate de învăţământ, şi constatarea dreptului reclamanţilor la despăgubiri are suport legal în dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 10/2001.
Decizia a fost atacată cu recurs de Prefectul judeţului Sălaj, care solicită modificarea ei, în sensul acordării de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau de acţiuni la societăţile tranzacţionate pe piaţa de capital, în locul măsurii reparatorii sub forma despăgubirilor băneşti, cu obligarea intimaţilor-reclamanţi la rambursarea sumei de 18.893,93 lei, reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizată cu indicele inflaţiei.
Recursul declarat este parţial fondat şi se va admite în limitele şi pentru motivele ce se vor expune.
Instanţa de fond, cât şi cea de apel, şi-au fundamentat soluţia de acordare a despăgubirilor băneşti pentru imobil, constând în casă şi teren în intravilan, construcţie demolată după preluarea de către stat, pe prevederile art. 16 din Legea nr. 10/2001, motivată de faptul că în noul edificiu funcţionează o unitate bugetară de învăţământ, anume liceul industrial.
Se apreciază că situaţia prevăzută în art. 16 din Legea nr. 10/2001 se referă la imobilele preluate în mod abuziv, care nu au fost demolate şi care sunt ocupate, printre altele, de unităţi bugetare din învăţământ.
Dispoziţiile incidente prezentei cauze se consideră a fi cele cuprinse în art. 10 din Legea nr. 10/2001, care reglementează în alin. (1) situaţia imobilelor preluate în mod abuziv şi demolate total sau parţial, textul de lege făcând precizarea că pentru construcţiile demolate şi terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.
Cu referirea la categoriile de măsuri reparatorii ce se cuvin persoanei îndreptăţite în ipoteza construcţiilor demolate şi a terenurilor ocupate, înscrisă în alin. (1) al art. 10, din interpretarea alin. (8) al aceluiaşi articol prin raţionamentul per a contrario cu alin. (9) potrivit căruia imobilele „care aveau numai o altă destinaţie decât aceea de locuinţă" şi pentru care măsurile reparatorii se stabilesc potrivit art. 9 alin. (2), rezultă că alin. (8), în discuţie, are în vedere imobilele demolate care aveau destinaţia de locuinţă şi terenurile ocupate pentru care „în situaţiile prevăzute la alin. (1), (2) şi (4) măsurile reparatorii în echivalent sunt cele prevăzute în art. 9 alin. (2), la alegerea persoanei îndreptăţite".
Concluzia este confirmată de pct. 10.2 din normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, potrivit căruia în ipoteza în care construcţiile (destinate a fi locuite sau având altă destinaţie) au fost demolate integral şi terenul este imposibil de restituit în natură, urmează a se acorda beneficiul oricărora dintre măsurile prevăzute la art. 9 alin. (2) din lege, printre care nu se regăsesc despăgubirile băneşti.
Rezultă că intimaţii nu sunt îndreptăţiţi a li se acorda despăgubiri băneşti ci numai una din măsurile reparatorii enunţate în art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, sens în care urmează a admite recursul şi a modifica Decizia atacată sub aspectul relevat, prin înlocuirea măsurii despăgubirilor băneşti cu măsurile înscrise în art. 9 alin. (2) din lege.
Cererea recurentului privind obligarea intimaţilor la plata sumei încasată cu titlu de despăgubire pentru cota de ½ parte din imobilul preluat prin Decizia administrativă în temeiul Legii nr. 4/1973, nu poate fi primită, urmând, dacă este cazul, a fi solicitată suma pe cale separată.
Recurentul a formulat această cerere pentru prima dată în instanţa de recurs, fază procesuală în care nu se admit cereri noi, nesupuse examinării instanţelor de fond sau apel, astfel această critică a reclamantului urmează a se respinge, recursul fiind întemeiat numai referitor la prima critică adusă deciziei pronunţate în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Prefectura judeţului Sălaj împotriva deciziei nr. 31 din 6 martie 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, pe care o casează.
Admite apelul declarat de aceeaşi pârâtă împotriva sentinţei nr. 2465 din 9 decembrie 2002 a Tribunalului Sălaj, secţia civilă, pe care o schimbă în parte în sensul că înlocuieşte menţiunea privitoare la despăgubirile băneşti cu măsurile prevăzute în art. 9 alin. (2) Legea nr. 10/2001.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2460/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2446/2005. Civil → |
|---|
