ICCJ. Decizia nr. 251/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 251.
Dosar nr. 21743/1/2005
Nr. vechi 6493/200.
Şedinţa publică din 7 martie 20006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 749 din 1 iulie 2004, Tribunalul Mureş a admis în parte cererea formulată de reclamantul G.G. împotriva pârâtei Primăria Municipiului Târgu Mureş şi, în consecinţă, a anulat Dispoziţia nr. 155 din 25 februarie 2005 a Primarului Municipiului Târgu Mureş, dispunând restituirea în natură a imobilului situat în Târgu Mureş, înscris în C.F. Târgu Mureş din C.F. Târgu Mureş, nr.top. 1864.
S-a respins petitul privind radierea înscrierii transferului dreptului de proprietate în favoarea Statului Român şi înscrierea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului. A fost obligată pârâta la 22.000.000 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
La pronunţarea sentinţei menţionate, instanţa a avut în vedere concluziile expertizei de specialitate efectuate în cauză, din cuprinsul căreia rezultă că îmbunătăţirile aduse imobilului, în cuantumul valoric indicat, nu sunt de natură să-l transforme într-un imobil nou, în sensul prevăzut de art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001, astfel încât s-a reţinut că nu se justifică respingerea notificării formulată de reclamant.
Împotriva sentinţei menţionate a declarat apel pârâta, solicitând schimbarea în tot a hotărârii criticate în sensul respingerii acţiunii reclamantului şi menţinerii dispoziţiei emise de Primarul Municipiului Târgu Mureş.
Apelanta pârâtă a apreciat că prima instanţă nu a lămurit pe deplin situaţia imobilului, probatoriul administrat fiind neconcludent, contradictoriu şi insuficient.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, prin Decizia nr. 48/A din 25 ianuarie 2005 a respins ca nefondat apelul pârâtei şi a obligat-o pe aceasta la 10.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Prin considerentele deciziei menţionate, instanţa de apel a reţinut, având în vedere concluziile expertizei, însuşite de părţi, că imobilul în litigiu nu este un imobil transformat prin lucrările de reparaţii capitale şi investiţiile efectuate, astfel încât să devină un imobil nou în sensul dispoziţiilor art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs Primarul Municipiului Târgu Mureş, ca reprezentant al Primăriei la 24 martie 2005, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ.
S-a criticat Decizia recurată ca nelegală pentru incorecta fixare a cadrului procesual, motiv pe care instanţa de apel nu l-a cercetat, cât şi pentru nepronunţarea asupra apărării sale în sensul că imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului în baza unui titlu valabil, situaţie reţinută cu putere de lucru judecat şi de Decizia nr. 1776 din 27 octombrie 1996, hotărâre irevocabilă.
Recurentul a susţinut că instanţa de apel nu a avut în vedere împrejurarea că pentru imobilul în litigiu, reclamantului i-au fost acordate despăgubiri băneşti prin Hotărârea nr. 829/1998 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 112/1995.
Ultima critică formulată prin motivele de recurs a vizat greşita restituire în natură a imobilului în litigiu în temeiul art. 1 alin. (1) art. 2 lit. g) şi art. 9 alin. (1), deşi imobilul în litigiu este un imobil nou, fiind astfel incidente dispoziţiile art. 1 alin. (2), art. 2 lit. g) şi art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001.
S-a arătat că expertizele efectuate în cauză nu au fost riguroase şi nu au avut în vedere că adăugarea unor corpuri de zidărie şi volumele din alte materiale reprezintă peste 50% din suprafaţa construită iniţial.
Intimatul-reclamant a depus la 6 martie 2006 întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi obligarea recurentei la cheltuieli de judecată.
În faza recursului nu s-au administrat probe noi.
Analizând ansamblul probatoriu administrat în cauză, raportat la criticile invocate de pârât, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie aprecia că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
În ceea ce priveşte invocarea motivului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., fără dezvoltarea acestuia şi fără a se arăta la care dintre tezele acestui articol se face referire, Curtea va reţine că se impune respingerea criticii aduse deciziei recurate, instanţa pronunţându-se numai asupra a ceea ce s-a cerut, respectiv anularea dispoziţiei contestate şi restituirea în natură a imobilului situat în Târgu Mureş. Critica referitoare la incorecta stabilire a cadrului procesual este nefondată. Contestaţia a fost formulată în contradictoriu cu unitatea deţinătoare, Primăria Târgu Mureş conform art. 21, atât sentinţa cât şi Decizia recurată fiind pronunţate în contradictoriu cu aceasta.
Criticile întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vor fi, de asemenea, apreciate ca nefondate.
Principiul general, consacrat de dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 10/2001, este acela că imobilele preluate de stat în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, se restituie, de regulă, în natură.
Art. 2 din lege defineşte noţiunea de imobil preluat în mod abuziv. Dacă în forma sa, anterioară modificării aduse prin Legea nr. 247/2005 erau aplicabile în cauză dispoziţiilor art. 2 lit. g) din Legea nr. 10/2001, care cuprindea în noţiunea de imobil preluat abuziv şi orice alt imobil preluat de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit de art. 6 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, cu modificările şi completările anterioare, categorie în care intrau şi imobilele preluate în temeiul Decretul nr. 92/1950, act în baza căruia a fost preluat imobilul în litigiu de la reclamant), în forma sa de după adoptarea Legii nr. 247/2005, legiuitorul a precizat, la art. 2 lit. a), că sunt imobile preluate abuziv şi, deci, trebuie restituite în natură, imobile naţionalizate prin Decretul nr. 92/1950 cu modificările şi completările ulterioare, prin Legea nr. 119/1948 precum şi prin alte acte normative de naţionalizare.
Ca atare, instanţele de fond şi apel au apreciat corect că imobilul în litigiu a fost preluat abuziv şi, ca atare, se impune restituirea în natură.
Critica formulată prin ultimul motiv de recurs, critică ce vizează incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001, se referă explicit la netemeinicia hotărârii recurate pentru nelămurirea pe deplin a situaţiei imobilului în litigiu, considerat de recurentă a fi un imobil nou.
Deşi întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. această critică vizează, în realitate, greşita stabilire a situaţiei de fapt, pe baza unui probatoriu insuficient, contradictoriu şi neconcludent. Aprecierea probelor nu mai poate constitui motiv de recurs ulterior abrogării pct. 11 al. art. 304 C. proc. civ., prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000 şi ca atare nu poate fi analizat.
Dacă înainte de modificarea Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, art. 18 evoca ca excepţie de la principiul restituirii în natură, situaţia în care imobilul a fost transformat, astfel încât a devenit un imobil nou în raport cu cel preluat, prin modificările aduse prin Legea nr. 247/2005, lit. c) a art. 18 a fost abrogată, ceea ce înseamnă că oricum aceste categorii de imobile nu mai sunt exceptate de la restituirea în natură.
Faţă de aceste considerente, se va aprecia că Decizia recurată este legală şi temeinică şi se va respinge recursul declarat de pârâta Primăria Municipiul Târgu Mureş prin primar, ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Târgu Mureş, prin primar împotriva deciziei civile nr. 48/A din 25 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Târgu Mureş ca nefondat.
Obligă recurenta la 1000 RON cheltuieli de judecată către reclamantul G.G.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2519/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2458/2005. Civil → |
|---|
