ICCJ. Decizia nr. 2458/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2458
Dosar nr. 4817/200.
Şedinţa publică din 29 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1671 din 26 noiembrie 2002, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a fost admisă în parte acţiunea formulată de contestatorul MP împotriva pârâtei A.C.A. din România, care a fost obligată să-i plătească despăgubiri, în sumă de 1.394.800 lei, reprezentând contravaloarea terenului în suprafaţă de 600 mp, situat în Bucureşti, şi au fost respinse, ca neîntemeiate, capetele de cerere privind anularea deciziei nr. 506 din 14 iunie 2001 şi restituirea în natură a suprafeţelor de teren de 600 mp, 89 mp, casă de locuit.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că autoarea reclamantului, M.V. a dobândit terenul prin cumpărare, la data de 9 iunie 1956, teren trecut în proprietatea statului prin expropriere, prin Decretul nr. 262/1974 şi transmis în folosinţă, pe durată nedeterminată pârâtei, în baza HCM nr. 1676/1959, că întrucât decretul de expropriere nu a fost publicat în M. Of., şi nu a fost făcută dovada plăţii despăgubirilor, preluarea de către stat a avut caracter abuziv, că pe terenul ce formează obiectul litigiului a fost construit Institutul de cercetări agricole Bucureşti, iar construcţia ce se afla pe el a fost demolată, situaţie în care imobilul nu mai poate fi restituit în natură, dar că reclamantul este îndreptăţit a-i fi plătite despăgubiri.
Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 228 din 14 mai 2003, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Împotriva susmenţionatei decizii a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate, susţinând în esenţă că, nu are calitatea de unitate deţinătoare a imobilului revendicat, fiind o organizaţie profesională non profit, de drept privat, deci nu putea soluţiona notificarea contestatorului şi că „deţinător" în sensul Legii nr. 10/2001 este statul, prin organul său local, Primăria municipiului Bucureşti.
Recurenta a mai susţinut că i-a fost transmisă doar folosinţa privind terenul revendicat şi doar construcţia se află în proprietatea sa, iar obligaţia de a plăti despăgubirile nu îi revine, ci incumbă Ministerului Finanţelor Publice.
În raport de aceste motive, recurenta a solicitat să se constate că nu are calitate procesuală pasivă.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce vor urma.
Prin motivele de apel, pârâta a criticat soluţia instanţei de fond pentru cu totul alte considerente decât pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a fost invocată în recurs, deoarece Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 au fost publicate în M. Of. nr. 324, la data de 14 mai 2003, data pronunţării deciziei atacate, astfel că, nu a putut fi pusă în dezbaterea părţilor, calitatea de unitate deţinătoare a pârâtei în sensul prevederilor acestor norme.
Această excepţie este de ordine publică şi poate fi invocată pe tot parcursul procesului.
Cum excepţia a fost însă invocată pentru prima dată în recurs, pentru a nu fi private părţile de un grad de jurisdicţie se impune casarea deciziei curţii de apel şi trimiterea cauzei, aceleiaşi instanţe, pentru rejudecarea apelului.
Cu ocazia rejudecării apelului este necesar a fi depuse la dosar, în copie, toate actele cuprinse în dosarul pârâtei, ce a avut obiect notificarea contestatorului.
În consecinţă, conform art. 313 C. proc. civ., recursul urmează a fi admis, a fi casată Decizia curţii de apel şi a fi trimisă cauza, aceleiaşi instanţe, pentru rejudecarea apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta A.C.A. din România împotriva deciziei nr. 228 din 14 mai 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 251/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2472/2005. Civil → |
|---|
