ICCJ. Decizia nr. 2524/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2524
Dosar nr. 7479/200.
Şedinţa publică din 31 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
G.A., N.G. pe de o parte, F.J. şi F.Ş., pe de altă parte, au sesizat Tribunalul Mureş la 20, respectiv 23 decembrie 2002 cu contestaţii împotriva dispoziţiei nr. 1397 din 19 noiembrie 2002 emisă de Primăria municipiului Târgu-Mureş, prin care li s-a respins cererea de restituire în natură, potrivit Legii nr. 10/2001, a spaţiului comercial format din prăvălie şi două magazii situate în imobilul din Târgu-Mureş, ce a aparţinut autoarei lor N.S.
Cauzele au fost conexate sub nr. 286/2003, iar după administrarea probelor, Tribunalul Mureş a pronunţat sentinţa civilă nr. 418 din 21 mai 2003 prin care a admis contestaţiile conexe, a dispus anularea dispoziţiei nr. 1397/2002 emisă de Primarul din Târgu-Mureş, dispunând restituirea în natură a spaţiilor comerciale pretinse. Contestaţia formulată de G.A. a fost respinsă.
S-a reţinut în motivare că spaţiul comercial pretins de contestatori a format proprietatea antecesoarei N.S., căsătorită M., decedată în anul 1993, ai cărei moştenitori testamentari sunt contestatorii F.J., F.Ş. şi N.G. Imobilul a fost donat în anul 1962 statului. Pentru apartamentele vândute de stat în baza Legii nr. 112/1995 contestatorii au primit despăgubiri băneşti, dar în baza Legii nr. 10/2001 s-a considerat că spaţiul comercial din acelaşi imobil poate fi restituit în natură, în baza pct. 2–3 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 498/2003, nefiind aşadar necesară anularea în prealabil a donaţiei.
Soluţia a fost menţinută în apel prin Decizia civilă nr. 180 din 2 decembrie 2003 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, care a respins ca nefondat apelul declarat de Primăria Târgu-Mureş. A reţinut instanţa de apel că cerinţa admiterii în prealabil a unei acţiuni în anularea sau constatarea nulităţii donaţiilor făcute statului se cere a fi îndeplinită numai dacă a fost vorba despre imobile donate statului conform dreptului comun, iar nu şi atunci când donaţia s-a făcut în baza actului normativ special, Decretul nr. 478/1954, aspect lămurit prin normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001. În privinţa lui G.A., a cărui contestaţie a fost respinsă, s-a reţinut că acesta nu figura în certificatul de moştenitor ca succesor al fostei proprietare.
Împotriva acestei decizii în termen legal a declarat recurs pârâta, prin primar, invocând nelegalitatea hotărârii, conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susţine în esenţă că distincţia pe care instanţa de apel a făcut-o între cele două temeiuri ale donaţiilor făcute statului nu are suport legal, în toate cazurile fiind necesară în prealabil existenţa unei hotărâri judecătoreşti irevocabile care să constate nulitatea donaţiei sau să pronunţe anularea acesteia.
Prin întâmpinare, intimatele-contestatoare F.J. şi F.Ş. au solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Recursul nu este fondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente.
Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989 prevede că sunt imobile preluate în mod abuziv şi cele „donate statului sau altor persoane juridice în baza unor acte normative speciale adoptate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, precum şi alte imobile donate statului, dacă s-a admis acţiunea în anulare sau în constatarea nulităţii donaţiei printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă" [art. 2 alin. (1) lit. c].
Interpretând acest text potrivit metodei gramaticale şi teleologice, corect ambele instanţe au constatat că prima teză a textului invocat, aplicabilă la speţă, nu condiţionează aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 în cazul donaţiilor către stat în baza unor acte normative speciale, de admiterea prealabilă a unei acţiuni în anularea sau în constatarea nulităţii donaţiei printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.
Normele metodologice invocate de instanţe în motivarea soluţiilor adoptate nu adaugă la lege, ci interpretează exact în acelaşi sens dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c).
De aceea, văzând că motivul de recurs invocat nu este întemeiat, recursul se va respinge ca nefondat, urmând a fi obligată recurenta şi la plata cheltuielilor de judecată dovedite de intimată, conform art. 274 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Târgu-Mureş împotriva deciziei nr. 180 din 2 decembrie 2003 a Curţii de Apel Târgu-Mureş.
Obligă recurenta-pârâtă la plata sumei de 30.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată câtre intimaţii-reclamanţi F.J. şi F.Ş.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2555/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2486/2005. Civil → |
|---|
