ICCJ. Decizia nr. 2555/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2555
Dosar nr. 10708/200.
Şedinţa publică din 31 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 16 aprilie 2003 pe rolul Judecătoriei Oradea, precizată ulterior, Primăria municipiului Oradea, Administraţia Patrimoniului Imobiliar a chemat în judecată pe pârâtul C.D., solicitând rezilierea contractului de închiriere nr. 115428/1998 şi evacuarea acestuia din apartamentul nr. 5 situat în Oradea, pentru neplata chiriei, comportament care împiedică folosirea normală a locuinţei, neefectuarea lucrărilor de întreţinere şi reparaţii. S-au invocat în drept dispoziţiile art. 24 şi art. 29 din Legea nr. 114/1996, Legea nr. 5/1973, OUG nr. 40/199, art. 1430-1434 şi art. 1447 C. civ.
În urma administrării probei cu martori şi înscrisuri, Judecătoria Oradea a pronunţat sentinţa civilă nr. 376 din 22 ianuarie 2004 prin care a respins acţiunea ca nefondată.
A reţinut instanţa că din înscrisurile depuse rezultă că pârâtul a achitat la zi chiria şi restanţele la SC E.
Pe de altă parte, susţinerea că apartamentul s-ar fi degradat din culpa pârâtului nu a fost susţinută prin probe.
Cu privire la comportamentul pârâtului, instanţa a reţinut că un singur episod izolat, în care a deranjat vecinii nu este de natură să atragă incidenţa art. 24 alin. (1) lit. b) ipoteza a III-a din Legea nr. 114/1996, pentru a atrage rezilierea contractului şi evacuarea chiriaşului.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe a fost respins prin Decizia civilă nr. 430 din 4 mai 2004 a Curţii de apel Oradea.
A reţinut instanţa de apel, procedând la o evaluare proprie a probelor, că depoziţiile martorilor propuşi de reclamantă nu sunt credibile, pe fondul unei stări de animozitate între pârât şi aceştia.
Împotriva acestei decizii în termen legal a declarat recurs reclamanta, care a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ce vizează nelegalitatea hotărârii.
În dezvoltarea motivelor de recurs se susţine că martorii propuşi de pârât în apărare fuseseră şi ei chiriaşi la stat şi au fost evacuaţi pentru acelaşi comportament antisocial pe care îl manifestă şi pârâtul. Pe de altă parte, se susţine că achitarea la zi, în faţa instanţei a datoriilor la chirie şi întreţinere nu poate conduce la respingerea acţiunii.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea recursului.
Recursul nu este fondat, urmând a fi respins conform art. 312 C. proc. civ., pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 47 alin. (1) din Constituţia României, republicată, statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent.
În concretizarea acestui drept fundamental al cetăţenilor la un nivel de trai decent, au fost adoptate şi actele normative invocate în prezenta cauză, în special Legea locuinţei nr. 114/1996.
Motivele pentru care se poate dispune rezilierea contractului de închiriere la cererea proprietarului sunt limitativ prevăzute în art. 24 lit. b) din lege.
Procedând corect, în sensul interpretării restrictive a cazurilor în care se poate dispune rezilierea contractului şi evacuarea chiriaşului, atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au interpretat probele care au fost administrate.
Acesta este un atribut exclusiv al instanţelor devolutive, care nu este de competenţa instanţei de recurs, aspect ce rezultă din abrogarea de către legiuitor a pct. 11 al art. 304 C. proc. civ., care permite reaprecierea probelor.
Ca atare, constatând că prin hotărârea pronunţată nu s-a produs nici o încălcare a legii, în sensul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prezentul recurs se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Primăria municipiului Oradea împotriva deciziei nr. 430 din 4 mai 2005 a Curţii de Apel Oradea.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2553/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2524/2005. Civil → |
|---|
