ICCJ. Decizia nr. 2590/2005. Civil. Evacuare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2590
Dosar nr. 349/2005
Şedinţa publică din 1 aprilie 2005
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la nr. 12583/2003 la Judecătoria Timişoara, reclamantul K.W.D. a solicitat în contradictoriu cu D.K.S., D.K.J., D.S., D.M. şi P.S. ca instanţa să dispună evacuarea pârâţilor din locuinţa deţinută în Timişoara, str. V.M., apartamentul 1 în locuinţa pe care reclamantul o oferă în schimb, constând din apartamentele 1 şi 2 din Timişoara, str. M. de asemenea proprietatea acestuia. De asemenea reclamantul a solicitat evacuarea pârâţilor din camera de 33,88 mp şi boxa de 8,54 mp, proprietatea reclamantului din str. V.M. deţinută de decedata K.E. şi pe care pârâţii au ocupat-o fără drept, aşa cum s-a statuat prin sentinţa nr. 8028/2000 a Judecătoriei Timişoara.
Invocând ca temei al acţiunii dispoziţiunile art. 13 lit. c) din OUG nr. 40/1999 reclamantul precizează că pârâţii au abuzat de drepturile conferite de OUG nr. 40/1999 deoarece nu au achitat chiria şi că spaţiul oferit în schimb acestora din strada M. este proprietatea sa, cele două apartamente totalizând 3 camere şi dependinţe fiind înscrise pe numele său în C.F. la numerele 16150 şi 103605. Reclamantul solicită evacuarea necondiţionată a pârâtei P.S., deoarece aceasta ocupă spaţiul din str. V.M. în mod abuziv şi nu are titlu locativ.
Judecătoria Timişoara, prin sentinţa civilă nr. 4705 din 24 mai 2004, a admis acţiunea astfel cum a fost precizată, formulată de K.W.D. şi a obligat pe pârâţii D.K.S., D.K.J., D.S., D.M. să evacueze apartamentul 1 din Timişoara, str. V.M. şi să ocupe prin schimb obligatoriu apartamentele 1 şi 2 din Timişoara, str. M., înscrise în C.F. nr. 16150 şi 103605, proprietatea reclamantului.
Instanţa a dispus totodată evacuarea pârâţilor D.K.J., D.K.S., D.S. şi D.M. din camera de 33,88 mp şi boxa în suprafaţă de 8,54 mp situate de asemenea în apartamentul nr. 1 din Timişoara, str. V.M.
Pârâta P.S. a fost evacuată necondiţionat din apartamentul nr. 1 din Timişoara, str. V.M.
Pârâţii au fost obligaţi să plătească reclamantei suma de 3.345.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că spaţiul de locuit ocupat de pârâţii D. în apartamentul nr. 1 din Timişoara nr. 9 este proprietatea reclamantului şi tot acesta deţine şi proprietatea apartamentelor 1 şi 2 din Timişoara, str. M. oferit în schimb pârâţilor D.
În temeiul raportului de expertiză instanţa a concluzionat că locuinţa pusă la dispoziţie de reclamant se încadrează în exigenţele OUG nr. 40/1999 privitoare la protecţia chiriaşilor. Cele două apartamente oferite în schimb fiind alăturate, pot funcţiona ca o unică locuinţă, fiind dotate cu dependinţele necesare. Ele au o suprafaţă construită de 111 mp şi o suprafaţă utilă de 77,6 mp, ceea ce asigură pentru fiecare membru din familia pârâţilor o suprafaţă locuibilă de 15,3 mp, mai mare chiar decât cea legală.
Expertul tehnic a arătat că cele două apartamente oferite în schimb au acces liber individual la camere, fără a tulbura altă posesie, spaţii de odihnă, de preparare a hranei, 2 grupuri sanitare, energie electrică şi apă potabilă, asigurându-se astfel respectarea normelor înscrise în art. 2 din Legea nr. 114/1996.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia nr. 2354 din 18 octombrie 2004 a respins apelul declarat de pârâţii D.K.S., D.K.J., D.S., D.M., precum şi de pârâta P.S.
În motivarea deciziei, instanţa de apel a concluzionat că în speţă sunt îndeplinite cerinţele art. 23 din OUG nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor, deoarece spaţiul oferit de reclamant pârâţilor D. este dotat cu toate dependinţele, are o suprafaţă construită de 111 mp şi o suprafaţă utilă de 77,6 mp şi asigură norma locativă legală.
În acest cadru, instanţa a înlăturat susţinerile apelanţilor potrivit cărora spaţiul oferit în schimb de reclamant nu ar îndeplini condiţiile legale.
În recursul comun declarat de toţi pârâţii, se arată în esenţă că instanţa de apel a apreciat în mod eronat că spaţiul oferit în schimb de către reclamant ar îndeplini cerinţele legale.
Expertul susţine nereal că spaţiul deţine toate facilităţile, fiind racordat la canalizare şi apă, curent electric, încălzire cu combustibil lichid, deoarece toate instalaţiile se află într-o stare avansată de degradare. Mai mult expertul nu relevă în lucrarea sa că spaţiul nu este dotat cu o baie, că tencuielile şi podelele sunt vechi, cu igrasie iar toaleta se află în curte.
Spaţiul pus la dispoziţie nu asigură condiţiile optime, colecţiei de păsări de rasă aparţinând lui D.K.S. cu care a obţinut nenumărate distincţii şi minorului D.D.
Recurenţii precizează că măsura evacuării nu se justifica deoarece în prezent contractul de închiriere s-a prelungit prin sentinţă, în temeiul OUG nr. 40/1999, iar reclamantul a redobândit imobilul din str. V.M. şi cel din str. M. prin mijloace frauduloase.
Au solicitat de asemenea respingerea pe fond al celui de al doilea capăt de cerere, ca fără obiect motivat de faptul că nu au ocupat încăperea de 33,88 mp şi boxa de 8,54 mp.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 23 din OUG nr. 40/1999, privind protecţia chiriaşilor, proprietarii au dreptul să ceară şi să obţină mutarea chiriaşilor din spaţiile cu destinaţie de locuinţă pe calea unui schimb obligatoriu, proprietarul fiind ţinut să pună la dispoziţia chiriaşilor un alt spaţiu cu destinaţie de locuinţă, în aceeaşi localitate sau într-o altă localitate cu acordul chiriaşilor şi cu respectarea suprafeţei locuibile minime de 15 mp de persoană.
În speţă reclamantul K.W.D., proprietarul apartamentului nr. 1 din Timişoara, str. V.M., ocupat de pârâţii D., în aplicarea art. 23 din OUG nr. 40/1999 a pus la dispoziţia acestora un alt spaţiu format din două apartamente alăturate, (tot proprietatea reclamantului) situat în Timişoara, str. M.
Aşa cum s-a stabilit prin expertiza tehnică efectuată în cauză, cele două apartamente alăturate asigură o funcţionalitate unică, fiind prevăzute cu dependinţele necesare şi asigurând o suprafaţă locuibilă de persoană de 15,3 mp, mai mare chiar decât cea legală.
Nereal recurenţii susţin că locuinţa oferită în schimb nu este dotată cu baie şi toaletă în interior, deoarece expertiza evidenţiază existenţa acestora la pag. 65 şi 66 dosar fond.
Răspunsul la obiecţiunile făcute de pârâţii D. la raportul de expertiză, contrazic de plano afirmaţiile acestora referitoare la starea precară a instalaţiilor, pardoselilor şi tencuielilor. Astfel, expertul precizează că la instalaţiile de apă, canal, electricitate, nu s-au constatat deteriorări. Cât priveşte tencuielile, acestea prezintă un finisaj superior cu material de glet în tehnologia nouă şi gresie în unele încăperi, pardoselile nu sunt deteriorate, majoritatea acestora fiind din gresie din import. Apartamentele oferite în schimb sunt dotate cu baie şi două WC-uri în interior, astfel că nu se pune problema folosirii WC-ului comun din curte.
Trecând peste aspectele evidenţiate în expertiză şi în răspunsul expertului la obiecţiunile pârâţilor D. referitoare la gradul de confort al spaţiului oferit în schimb, se poate lesne constata din interpretarea art. 23 din OUG nr. 40/1999 care constituie temeiul de drept al acţiunii, că singura condiţie impusă de lege este aceea a asigurării unei suprafeţe locuibile minime de 15 mp de persoană. Legea nu condiţionează efectuarea schimbului forţat de asigurarea unui spaţiu de locuit cu acelaşi grad de confort cu acela din care se cere evacuarea, astfel că toate obiecţiunile pârâţilor D. în această direcţie sunt lipsite de suport legal.
Proprietarul nu este ţinut să ofere chiriaşului spaţiul necesar hobiului său, aşa cum pretind pârâţii, pentru a asigura păsărilor de rasă ale lui D.K.S. condiţii optime de vieţuire. Aşa fiind şi această critică apare ca neîntemeiată.
Criticile aduse de recurenţi titlului de proprietate al reclamantului depăşesc cadrul procesual al cauzei, astfel că în mod corect ele nu au fost examinate în apel. Se observă că reclamantul este proprietarul tabular al tuturor celor trei apartamente din str. V.M. şi M., Timişoara, dreptul său de proprietate fiind dobândit în baza unor hotărâri judecătoreşti irevocabile, asupra cărora au fost exercitate şi căile extraordinare de atac, contestaţia în anulare şi revizuirea, care au fost respinse.
Referitor la evacuarea pârâţilor D. din spaţiul deţinut iniţial de defuncta K.E., măsura dispusă de instanţa de fond şi menţinută în apel, este legală, de vreme ce în cauză nu s-au administrat probe pe linia susţinerilor recurenţilor evacuaţi. Oricum însă măsura dispusă de instanţă nu îi prejudiciază în nici un fel.
Având în vedere considerentele mai sus arătate, recursul de faţă este nefondat, urmând a fi respins în temeiul art. 312 C. proc. civ.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., recurenţii urmează a fi obligaţi la 10.000.000 lei cheltuieli de judecată dovedite de intimaţi cu acte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâţii D.K.S., D.K.J., D.S., D.M. şi P.S. împotriva deciziei civile nr. 2354 din 18 octombrie 2004 a Curţii de Apel Timişoara.
Obligă recurenţii la plata sumei de 10.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2583/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2591/2005. Civil. încuviintare executare... → |
|---|
