ICCJ. Decizia nr. 2592/2005. Civil. încuvintare executare silita. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2592
Dosar nr. 431/2005
Şedinţa publică din 1 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 1 aprilie 2004 a Judecătoriei Iaşi, pronunţată în dosar nr. 957/Ex/2004, s-a admis cererea de încuviinţare a executării silite a sentinţei civile nr. 13541 din 11 octombrie 2000 a Judecătoriei Iaşi privind pe creditorul P.G. şi pe debitorul P.M.
Curtea de Apel Iaşi, prin decizia civilă nr. 19 din 29 octombrie 2004 a admis apelul declarat de debitorul P.M. împotriva încheierii din 1 aprilie 2004 dată de Judecătoria Iaşi, încheiere pe care a schimbat-o în tot, a admis excepţia prescripţiei executării silite invocată de debitor şi a respins cererea de încuviinţare executare silită a titlului executoriu sentinţa civilă nr. 13541 din 11 octombrie 2000 a Judecătoriei Iaşi.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs creditorul P.G., solicitând repunerea în drepturi legitime, arătând că întârzierea pentru punerea în executare a hotărârii Judecătoriei Iaşi se datorează şi debitorului, care prin promisiuni a amânat achitarea sumei datorate.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Sentinţa civilă nr. 13541 din 11 octombrie 2000 a Judecătoriei Iaşi, a cărei punere în executare s-a solicitat de către creditorul P.G. la data de 24 martie 2004 a fost comunicată acestuia la 27 octombrie 2000.
Această hotărâre a devenit definitivă şi irevocabilă prin neapelare potrivit dispoziţiilor art. 377 C. proc. civ.
Conform art. 405 C. proc. civ., dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, termenul de prescripţie începând să curgă de la data când se naşte dreptul de a cere executarea silită.
Or, în speţă, de la data rămânerii definitive şi irevocabile a sentinţei civile nr. 13541 din 11 octombrie 2000 a Judecătoriei Iaşi a început să curgă termenul de 3 ani prevăzut de lege, acesta fiind împlinit în mod evident la data de 24 martie 2004.
Se reţine totodată că prescripţia dreptului de a cere executarea silită, prin împlinirea termenului de prescripţie, stinge forţa obligatorie a titlului executoriu, iar în cauză, creditorul nu a făcut dovada existenţei vreuneia din situaţiile prevăzute de art. 4051 şi art. 4052 referitoare la întreruperea sau suspendarea cursului prescripţiei.
Nici prin cererea de recurs, creditorul nu a invocat vreun motiv temeinic, de natură a dovedi că a fost împiedicat să ceară executarea.
Pentru aceste motive, în raport de dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de creditorul P.G. împotriva deciziei civile nr. 19 din 29 octombrie 2004 a Curţii de Apel Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 1 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3805/2005. Civil. Conflict negativ de... | ICCJ. Decizia nr. 2314/2005. Civil. Stabilirea competenţei → |
|---|
