ICCJ. Decizia nr. 26/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 26
Dosar nr. 35310/3/2005
Şedinţa publică din 8 ianuarie 2008
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin sentinţa nr. 1560 din 23 noiembrie 2006 a respins, ca neîntemeiată, contestaţia formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 de contestatoarea O.D. în contradictoriu cu Primăria municipiului Bucureşti, prin primar general.
În motivarea hotărârii se arată că imobilul solicitat prin notificare nu face parte din categoria imobilelor prevăzute de art. 2 din Legea nr. 10/2001, întrucât a fost preluat în temeiul unei sentinţe penale, urmare a obligării autorului contestatoarei, B.G., în calitate de parte responsabilă civilmente, la plata sumei de 3752,77 lei către fostul Sfat popular al capitalei.
Prin Decizia nr. 430 din 11 iunie 2007 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de contestatoare împotriva sentinţei arătate pentru considerentele ce urmează.
Imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului prin punerea în executare a sentinţei penale 14996/1959. Prin această sentinţă, fratele contestatoarei, P.G., a fost obligat la plata sumei de 277,10 lei contravaloarea obiectelor furate precum şi la plata sumei de 3752,77 lei. Tatăl contestatoarei, B.G., dat fiind faptul că la data săvârşirii faptelor B.G. era minor, a fost obligat, ca parte responsabilă civilmente, la plata sumei de 240 lei către U.C.F.S. şi la 6.500 lei către Întreprinderea de transporturi nr. 304.
Contestatoarea nu a tăcut dovada că executarea titlului executor, sentinţa penală, s-a tăcut cu încălcarea dispoziţiilor în vigoare, aşa încât imobilul în litigiu nu se încadrează în dispoziţiile art. 2 lit. a)-i) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva deciziei a declarat recurs contestatoarea, susţinând nelegalitatea acesteia sub următoarele aspecte :
Executarea silită a sentinţei penale a fost efectuată de către executorul judecătoresc de pe lângă fostul Tribunal al Capitalei, în baza prevederilor Decretului nr. 221/1960 şi art. 46 din H.C.M. nr. 792/1960, în sensul preluării fără plată a cotei indivize de ½ din imobilul în litigiu, emiţându-se în acest sens Decizia nr. 483 din 30 mai 1961.
Recurenta a solicitat restituirea în natură a cotei indivize de 3/8 din imobil, dobândită în baza certificatului de moştenitor nr. 198 din 4 noiembrie 1960.
Dispoziţiile Legii nr. 10/2001 sunt aplicabile , respectiv art. 2 lit. h), prevederi care acoperă orice alte situaţii decât cele enumerate la lit. 1)-f), astfel încât legea să reglementeze toate cazurile în care Statul Român a preluat imobilele de la particulari.
Criticile neîncadrate de recurentă în drept, urmează să fie analizate de instanţă, în condiţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., din perspectiva dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., faţă de împrejurarea că se invocă nesocotirea unor dispoziţii de drept notarial în soluţionarea cauzei.
Recursul este nefondat pentru considerente ce succed:
Potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. h) prin imobile preluate în mod abuziv se înţeleg orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, cu modificările şi completările ulterioare.
De asemenea, conform art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale şi bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituţiei, a tratatelor internaţionale la care România era parte şi a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat.
Din coroborarea celor două texte rezultă că pentru a fi incidente dispoziţiile legii de reparaţii, în prezenta cauză este necesar a se face dovezi cu privire la încălcarea dispoziţiilor art. 31 din Decretul nr. 221/1960 cu privire la executarea silită împotriva persoanelor fizice, a plăţii impozitelor şi a taxelor neachitate în termen şi a creanţelor băneşti ale organizaţiilor socialiste, precum şi cu privire la executarea confiscării, precum şi de art. 46 din Hotărârea nr. 792 pentru aplicarea Decretului nr. 221/1960.
Primul articol cuprinde dispoziţii privitoare la modalitatea de valorificare a bunurilor enumerate de art. 31 alin. II lit. d) se arată că bunurile imobile trec în proprietatea statului când urmărirea se face pentru cerinţele statului prin predare, pe seama creanţei, comitetului executiv al unităţii administrative.
Dispoziţiile art. 46 din H.C.M. nr. 792/1960 se referă la obligaţia organului de executare de a întocmi un proces-verbal în care va consemna cele constatate.
În cauza de fată, astfel cum au reţinut ambele instanţe de fond, cota de ½ a trecut în proprietatea statului în contul unei creanţe a statului, ce a rezultat din hotărârea penală ce a constituit titlu executoriu. Situaţia de fapt arătată rezultă şi din conţinutul procesului-verbal din 30 decembrie 1960 încheiat în dosarul execuţional cu nr. 14996/1959.
Cum nu s-au constatat încălcări ale dispoziţiilor în temeiul cărora cota de ½ din imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului, instanţele de fond au aplicat corespunzător dispoziţiile Legii nr. 10/2001, atunci când au constatat că faţă de modalitatea de preluare a imobilului, acesta nu face parte din categoria bunurilor menţionate la art. 2 din lege.
Pentru considerentele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, reţinând că dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu are incidenţă în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE.
Respinge recursul declarat de reclamanta O.(B.)D. împotriva deciziei nr. 430 din 11 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2804/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2111/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
