ICCJ. Decizia nr. 2622/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2622
Dosar nr. 28939/1/2005
(nr. vechi 12477/2005)
Şedinţa publică din 10 martie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 1329/2004 pe rolul Tribunalului Călăraşi, contestatoarea C.A. a solicitat să se dispună, în contradictoriu cu intimaţii SC C. SA Călăraşi şi A.V.A.S., fostă A.P.A.P.S., anularea Deciziei nr. 213 din 30 aprilie 2004, emisă de aceasta din urmă şi pe cale de consecinţă să se recunoască drepturile cuvenite potrivit Legii nr. 10/2001 pentru terenul de 248 mp situat în Călăraşi.
Prin sentinţa civilă nr. 1422 din 14 decembrie 2004, Tribunalul Călăraşi a admis contestaţia, a anulat Decizia atacată şi a depus ca pârâta A.V.A.S. să acorde contestatoarei măsuri reparatorii pentru teren, în valoare de 95.515.712 lei constând în bunuri ori servicii, acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital sau titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut în principal că:
- s-a făcut dovada cu înscrisuri a calităţii contestatoarei de „persoană îndreptăţită" în sensul prevederilor Legii nr. 10/2001;
- o expertiză tehnică, ale cărei concluzii nu au fost contestate, a stabilit că valoarea de piaţă a terenului în litigiu este de 95.515.712 lei.
Apelurile declarate de contestatoare şi intimata A.V.A.S. împotriva acestei sentinţe au fost respinse, cu aceeaşi motivare, prin Decizia nr. 1294 din 1 septembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, care a arătat în plus că.
- dispoziţiile modificatoare ale Legii nr. 247/2005 sunt de imediată aplicare;
- intimata-pârâtă A.V.A.S. are calitate procesuală pasivă, fiind relevantă calitatea sa de emitentă a deciziei atacate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta A.V.A.S., solicitând în principal modificarea (respectiv schimbarea) în totalitate a hotărârilor în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive; s-a arătat că întrucât bunurile din patrimoniul societăţilor comerciale aparţin acestora, orice litigiu cu privire la drepturile şi obligaţiile ce se nasc în legătură cu ele priveşte exclusiv pe titularul dreptului de proprietate.
S-a mai susţinut că în orice caz recurentei-pârâte nu-i poate reveni, în condiţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată, decât obligaţia de a propune acordarea de despăgubiri în condiţiile legii instituţiei competente.
Intimata C.A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine că recursul este fondat în sensul considerentelor ce succed.
Este cert, sub un prim aspect, că recurenta A.V.A.S. are calitate procesuală pasivă în cauză, aşa cum de altfel au stabilit instanţele, cere decurge din competenţele sale legale de a emite Decizia în condiţiile Legii nr. 10/2001. Această atribuţie funcţională, expres reglementată în condiţiile art. 27 şi urm din Legea nr. 10/2001 se coroborează cu elementele de drept substanţial cuprinse în acelaşi act normativ cu privire la modalităţile de reparaţie.
Instanţele au rezolvat însă greşit problema modalităţii de reparaţie cuvenită contestatoarei, omiţând să observe că prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată sunt în sensul că, în speţă, „măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituţia publică care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea, dispoziţiile art. 26 alin. (1) fiind aplicabile în mod corespunzător".
În consecinţă, constatând întemeiată critica fundamentată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi în baza prevederilor art. 312, art. 313 şi art. 314 C. proc. civ. va modifica în parte Decizia atacată în sensul admiterii apelului pârâtei A.V.A.S. împotriva sentinţei tribunalului. Această din urmă hotărâre va fi schimbată în parte şi se va dispune obligarea pârâtei A.V.A.S. să propună contestatoarei măsuri reparatorii în echivalent, potrivit art. 29 din Legea nr. 10/2001, modificată şi republicată conform Legii nr. 247/2005, în limita sumei de 95.515.712 lei stabilită prin expertiză tehnică.
Se vor păstra celelalte dispoziţii ale deciziei şi ale sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 1294 din 1 septembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Modifică în parte Decizia, în sensul că, admite apelul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva sentinţei civile nr.c1422 din 14 decembrie 2004 a Tribunalului Călăraşi.
Schimbă în parte sentinţa, în sensul că:
Obligă pe pârâta A.V.A.S. să propună contestatoarei măsuri reparatorii în echivalent, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 (republicată), în limita sumei de 95.515.712 lei.
Păstrează restul dispoziţiilor deciziei şi sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2710/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2557/2005. Civil → |
|---|
