ICCJ. Decizia nr. 2782/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2782
Dosar nr. 29086/1/2005
Nr. vechi 12624/200.
Şedinţa publică din 16 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 305 din 8 septembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, s-a respins apelul contestatoarei Casa de economie, credit, asistenţă şi pensii a personalului din poştă şi telecomunicaţii împotriva sentinţei civile nr. 1007 din 7 decembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, sentinţă potrivit căreia s-a respins ca neîntemeiată cererea în anulare a dispoziţiei nr. 3026 din 24 mai 2004, emisă de Primarul General, Primăria Municipiului Bucureşti, ce a respins notificarea de restituire a imobilului situat în Bucureşti.
Pentru aceasta, instanţa de apel a apreciat că trebuia să se probeze de către contestatoare calitatea sa de continuatoare a persoanei juridice deposedate abuziv, probă care se putea realiza prin hotărâre judecătorească în condiţiile art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001.
Or, a considerat aceeaşi instanţă că sentinţa nr. 312/1996 a Judecătoriei Sector 1, prin care s-a validat statutul contestatoarei ce are drept obiectiv recuperarea tuturor bunurilor preluate abuziv prin Decretul nr. 358/1949, nu atestă că persoana juridică este continuatoarea celei desfiinţate prin decretul menţionat. Sub acest ultim aspect, s-a reţinut ca lipsită de relevanţă împrejurarea că Decretul nr. 358/1949 a fost abrogat expres prin art. 7 din Legea nr. 122/1997, decretul producându-şi efectele cât a fost în vigoare, deci şi în privinţa desfiinţării „Casei" PTT şi trecerii patrimoniului său la Confederaţia generală a muncii sau a încetării personalităţii juridice.
În acelaşi timp, s-a avut în vedere că nu s-a probat dreptul de proprietate al contestatoarei, în pofida demersurilor întreprinse de aceasta.
S-a mai ţinut cont, de asemenea, că apelanta-contestatoare nu poate beneficia în sensul prevederilor art. 221 din Legea nr. 10/2001 de prezumţia legală privind proprietatea, căci Decretul nr. 358/1949, prin care s-a preluat imobilul Casei desfiinţate, nu are anexe pentru a nu mai discuta că nu sunt probe concludente referitoare la executarea măsurii de preluare abuzivă.
Împotriva susmenţionatei decizii, pronunţată în apel, a declarat recurs Casa de economie, credit, asistenţă şi pensii a personalului din poştă şi telecomunicaţii, şi care invocă art. 304 pct. 4-9 C. proc. civ.
În detalierea motivelor de recurs, se face o expunere amplă a istoricului fiinţării instituţiei şi a actelor ce au reglementat statutul său de persoană juridică până la desfiinţare şi ulterior reparaţia sa cu scopul declarat de a-şi recupera proprietăţile pierdute prin preluări abuzive de alte instituţii ale Statului.
În esenţă, recurenta arată că nu s-a admis completarea probatoriului, implicit urma să se identifice imobilul în Cartea funciară.
De altfel, menţionează că instanţa nu i-a recunoscut probele, inclusiv hotărârea judecătorească de atestare a personalităţii sale juridice şi nu s-a pronunţat că este continuatoarea persoanei juridice desfiinţate prin Decretul nr. 358/1949.
Totodată, recurenta apreciază că au fost ignorate excepţiile de fond pe care instanţa a omis să se pronunţe, aceste excepţii fiind invocate „în apărarea drepturilor sale legitime", ale căror „consecinţe sunt esenţiale în clarificarea situaţiei… din toate punctele de vedere", sens în care face trimiteri la pagini din acţiune, note scrise.
Deliberând, recursul se priveşte ca nefondat pentru simpla raţiune că instanţa de apel, respectând normele procedurale chiar şi în administrarea probelor pentru ca demersurile părţilor să aibă rezultat în susţinerea apărărilor lor, a aplicat corect legea, argumentându-şi judicios soluţia dată.
Astfel, în condiţiile impuse de textul art. 3 alin. (1) lit. c), teza a II-a din Legea nr. 10/2001, s-a evidenţiat că îndreptăţirea la măsurile reparatorii prevăzute de această lege este determinată de continuarea activităţii ca persoană juridică, după desfiinţarea sa, condiţie ce trebuie să rezulte dintr-o hotărâre judecătorească, pronunţată în acest sens.
Or, în cauză hotărârea invocată atestă numai persoana juridică a recurentei-contestatoare, dar nu şi că ea este continuatoarea celei ce a avut în patrimoniul său imobilul preluat de stat.
Chiar dacă recurenta e pe cale să întreprindă demersuri exprese în sensul discutat, aceasta nu este în măsură până în acest moment, să facă dovada că este continuatoarea instituţiei ce a avut în patrimoniul său acest imobil pentru care se pretind măsuri reparatorii.
În acelaşi timp, nu s-a probat dobândirea în nici un mod a proprietăţii imobilului, prin înscrisurile prevăzute de Legea nr. 10/2001 şi normele sale de aplicare, metodologice.
Faţă de argumentele prezentate, circumscrise criticilor puse în discuţie, urmează că soluţia dată este conform legii, în sensul că stabileşte că nu se poate legitima recurenta-contestatoare, ca persoană îndreptăţită în temeiul art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001.
De aceea, celelalte excepţii de fond erau inutil a fi analizate, fără a mai discuta că în recurs asemenea excepţii nu sunt concretizate, iar trimiterea la pagini din acţiune, din concluzii scrise sau din apel pentru a fi „descifrate", face inadmisibilă abordarea lor în recurs.
Drept consecinţă, cum nu subzistă nici una din condiţiile invocate de art. 304 C. proc. civ., urmează a respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de C.E.C.A.P.P.T. împotriva deciziei civile nr. 305 din 8 septembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2778/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2774/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
