ICCJ. Decizia nr. 2783/2005. Civil. Revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2783/2005
Dosar nr. 9331/2004
Şedinţa publică de la 7 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 27 aprilie 1994, reclamantul P.P.C. a chemat în judecată pe pârâţii Oraşul Băile Govora, prin primar, SC B.G. SA şi Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice pentru a fi obligate să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul-vilă situat în oraşul Băile Govora, cunoscut sub denumirea de „Casa de Odihnă nr. 1” sau „Vila Brânduşa”, compus din 8 camere, parter şi etaj precum şi terenul aferent în suprafaţă de 1000 mp.
În motivarea cererii, întemeiată pe dispoziţiile art. 480 şi art. 481 C. civ., s-a arătat că imobilul în cauză a fost construit de bunicul său în anul 1911, ulterior moştenit de tatăl său T.P., iar ca urmare a decesului acestuia a rămas unic moştenitor legal. Imobilul a fost naţionalizat fără titlu prin Decretul 92/1950. De la tatăl reclamantului, care era inginer şi făcea parte din categoria socială a persoanelor exceptate de la măsura amintită, aflându-se în posesia pârâtei de rang II, SC B.G. SA prin cumpărarea pachetului de acţiuni de la FPS.
După un prim ciclu procesual, prin sentinţa nr. 64 din 15 mai 2001 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia civilă, a fost admisă acţiunea faţă de toţi pârâţii în cauză care au fost obligaţi să lase în deplină proprietate reclamantului vila compusă din 8 camere (parter şi etaj) situată în oraşul Băile Govora, judeţul Vâlcea denumită „Casa de odihnă nr. 1” sau „Vila Brânduşa”, şi terenul aferent în suprafaţă de aproximativ 650 mp cu vecinătăţile arătate în schiţa anexă la dosar.
Apelurile declarate de pârâţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, şi SC B.G. SA au fost admise prin decizia nr. 14 A din 28 februarie 2002 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, a fost constatată anulată sentinţa tribunalului prin încheierea din 14 februarie 2001 a aceleiaşi curţi de apel, iar pe fond a fost admisă acţiunea, a fost obligată pârâta SC B.G. SA să-i lase reclamantului în proprietate imobilul sus menţionat (şi a fost respinsă acţiunea faţă de Statul Român pentru lipsa calităţii procesuale pasive).
Dată fiind omisiunea instanţei de apel de a se pronunţa şi faţă de pârâtul Oraşul Băile Govora, Curtea Supremă de Justiţie prin Decizia nr. 1116 din 19 martie 2003 a admis recursul pârâtei SC B.G. SA şi a casat decizia civilă nr. 14 A/2002, cauza fiind trimisă spre rejudecare cu indicaţia de a fi examinate cu această ocazie, criticile formulate pe fondul litigiului de către recurentă.
Rejudecând apelurile declarate de pârâţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice şi SC B.G. SA, cu respectarea principiului contradictorialităţii compus de instanţa supremă, Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, prin decizia civilă nr. 159/A din 16 octombrie 2003 a admis ambele căi de atac, constatând anulată în tot sentinţa, iar pe fondul cauzei a reiterat soluţia anterioară dată prin decizia civilă 14/A/2002 (cu menţiunea că a fost respinsă acţiunea pentru lipsa calităţii procesuale pasive atât faţă de Statul Român cât şi faţă de Oraşul Băile Govora).
Recursurile declarate în cauză de reclamantul P.P.C. şi pârâta SC B.G. SA circumscrie motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 10 C. proc. civ.(în primul caz) şi respectiv art. 304 pct. 9 şi 10 (în cel de-al doilea caz) sunt nefondate pentru considerentele arătate în continuare.
Solicitarea primă formulată de reclamant de a i se majora suprafaţa de teren retrocedată de la 650 mp, cât i s-a restituit cu ocazia rejudecării în primă instanţă prin sentinţa civilă nr. 64/2001 a Tribunalului Vâlcea, la 803 mp nu poate fi primită întrucât nu a declarat apel împotriva hotărârii amintite iar soluţia iniţială a rămas definitivă în condiţiile art. 317 pct. 2 C. proc. civ. de precizat că această situaţie juridică a fost menţinută în apelurile declarate de pârâţi, în plus, încheierile de îndreptare eroare materială repetate cu acelaşi obiect, au fost respinse irevocabil inclusiv de instanţa supremă prin decizia civilă 1116/2003.
Potrivit adresei 6336 din 16 noiembrie 2001 pârâtul susţine retrocedarea imobilului care se află în prezent în posesia exclusivă a celuilalt pârât SC B.G. SA. Calitate procesuală activă în acţiunea în revendicare imobiliară, întemeiată pe art. 480 C. civ. are doar posesorul neproprietar şi ca atare în mod corect a fost respinsă acţiunea în apel faţă de acest pârât (modificarea acestei situaţii în recursul reclamantului fiind nefondată).
Pârâta SC B.G. SA a atacat iniţial cu recurs decizia nr. 14 A din 28 februarie 2002 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, susţinând în esenţă că nu i-a fost soluţionată cererea de recuzare, că judecătorii care au format completul de judecată au fost incompatibili deoarece se mai pronunţaseră în cauză, că instanţa a omis a se pronunţa cu privire la pârâtul Oraşul Băile Govora, că se impunea suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea notificării formulate de reclamant în temeiul Legii 10/2001, că la dosar nu există nici un titlu de proprietate şi nici elemente pentru identificarea imobilului revendicat.
Aceste vicii de procedură şi erori de judecată, reiterate parţial prin noul recurs, sunt neîntemeiate.
Prin hotărârea 355 din 14 noiembrie 1998 pronunţată de comisia pentru aplicarea Legii 112/1995 şi sentinţa civilă 5743/1989 a Judecătoriei Rm. Vâlcea, rămasă irevocabilă s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că imobilul în litigiu aparţinând la momentul respectiv tatălui reclamantei era exceptat de la naţionalizare, conform art. II din Decretul nr. 92/1950, şi ca atare a fost preluat de stat fără titlu legal.
Cum reclamantul este succesor legal în calitate de descendent al proprietarului originar, iar prin expertiza efectuată în cauză a fost identificată construcţia şi imobilul aferent, ambele aflate în posesia actuală a pârâtei recurentei, sunt îndeplinite cerinţele art. 480 şi art. 481 C. civ. pentru admiterea acţiunii în revendicare imobiliară intentată de către reclamant. În acest sens prin compararea titlurilor de proprietate exhibate de părţi, contract de vânzare cumpărare şi moştenire legală pentru reclamant, respectiv privatizare prin cumpărare de acţiuni prin intermediul FPS de către pârâtă, instanţa a acordat în mod justificat preferinţă aceluia aparţinând reclamantului P.P.C.
În raport cu cele expuse anterior respingerea acţiunii pentru lipsa calităţii procesuale pasive faţă de pârâtul Oraşul Băile Govora este de asemenea justificată. Celelalte critici incompatibilitatea şi recuzarea prevăzute de art. 24-27 C. proc. civ. nu au mai fost susţinute în cauză în rejudecarea apelurilor.
Ca atare, recursurile declarate în cauză de către reclamant şi pârâta SC B.G. SA împotriva deciziei civile 159 din 16 octombrie 2003 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, vor fi respinse ca nefondate în baza art. 312 alin. (1) teza II-a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul P.P.C. şi pârâta SC B.G. SA împotriva deciziei nr. 159 din 16 octombrie 2003 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 7 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5414/2005. Civil. Revizuire | ICCJ. Decizia nr. 3095/2005. Civil. Stabilirea competenţei → |
|---|
