ICCJ. Decizia nr. 3095/2005. Civil. Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3095
Dosar nr.3843/2005
Şedinţa din camera de consiliu
de la 18 aprilie 2005
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 543 din 3 februarie 2004, pronunţată de Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, s-a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant al Ministerului Finanţelor Publice pentru Statul Român şi s-a anulat cererea formulată împotriva sa ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate de reprezentant.
S-a admis cererea formulată de reclamantul A.Ş. împotriva Statului Român, prin B.N.R. şi a fost obligat Statul Român, prin B.N.R., la plata către reclamant a sumei de 86.926.265 lei, reprezentând contravaloarea a 34 monezi de aur confiscate abuziv.
Împotriva sentinţei a declarat apel B.N.R. .
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 482 din 22 septembrie 2004 a calificat drept apel calea de atac promovată de B.N.R., a admis excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
În motivarea deciziei s-a învederat că instanţa de fond a fost investită cu soluţionarea unei acţiunii în revendicare mobiliară, care nu era prevăzut în art. 2821 C. proc. civ., în vigoare la data pronunţării sentinţei apelate, fiind aşadar, susceptibilă de apel, iar potrivit art. 3 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. curţile de apel au competenţa să judece ca instanţe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de judecătorii şi tribunale.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 198 din 4 februarie 2005 a declinat competenţa de soluţionare a recursului formulat de pârâta B.N.R. în favoarea Tribunalului Bucureşti şi a trimis dosarul acestei instanţe pentru a se pronunţa asupra conflictului negativ de competenţă.
În argumentarea soluţiei, s-a invocat că cererea formulată de reclamant se include în categoria cererilor prevăzute în art. 2821, în reglementarea avută la 11 martie 2003, sub art. 287 C. proc. civ., care dispune că nu sunt supuse apelului, printre altele, hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile privind obligaţii de plată a unei sume de bani sau de predare a unui bun mobil, în valoare de până la 200 milioane lei inclusiv.
Chiar dacă textul de lege nu enunţă acţiunea în revendicare, noţiunea de cerere de predare a unui bun cuprinde şi acţiunea în revendicare şi întrucât valoarea obiectului cererii este sub 200 milioane, anume 86.929.265 lei, hotărârea dată este susceptibilă numai în recurs, fiind greşită constatarea tribunalului că hotărârea este supusă apelului.
Examinând conflictul negativ de competenţă ivit, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că în prezentul litigiu competenţa soluţionării cauzei revine Tribunalului Bucureşti.
Prin precizarea de acţiune (fila 59 din dosarul de fond) reclamantul, după ce a cerut restituirea în natură a 34 monede de aur şi s-a stabilit că ele nu mai există în materialitatea lor, a solicitat obligarea la plata contravalorii acestora în sumă de 86.929.265 lei, ceea ce instanţa de fond a şi dispus prin hotărârea dată.
Din conţinutul reglementării anterioare datei de 26 mai 2004, când prin art. 1 pct. 4 din Legea nr. 195/2004 s-a înlocuit art. 287 cu art. 282 C. proc. civ. hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principială privind obligaţia de plată a unei sume de bani până la 200 milioane lei.
Faţă de dispoziţia instanţei de fond, de obligare a pârâtului Statul Român prin B.N.R., la plata sumei de 86.929.265 lei către reclamant, este evident că sentinţa primei instanţe nu este susceptibilă de apel, ci doar de recurs şi competent să judece recursul este Tribunalul Bucureşti în temeiul art. 299 alin. (3) C. proc. civ., text introdus prin art. 1 pct. 5 din Legea nr. 195 din 26 mai 2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte în favoarea Tribunalului Bucureşti competenţa soluţionării cauzei privind pe A.Ş. şi B.N.R.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2783/2005. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3097/2005. Civil. Stabilirea competenţei → |
|---|
