ICCJ. Decizia nr. 2830/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2830
Dosar nr. 8546/200.
Şedinţa publică din 8 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din Camera de Consiliu de la 6 octombrie 2003, Judecătoria Pogoanele, judeţul Buzău, a admis ca întemeiată cererea formulată de Cabinetul Individual al Executorului Judecătoresc N.I.N., încuviinţând executarea silită a titlului executoriu constând în sentinţa civilă nr. 689 din 19 decembrie 2002 a aceleiaşi instanţe, la cererea creditorului urmăritor C.D., împotriva debitorului V.B.
Instanţa a apreciat că sunt în mod cumulativ întrunite condiţiile prevăzute de art. 376 C. proc. civ., combinat cu art. 269 C. proc. civ., art. 3711 C. proc. civ. şi art. 331 şi urm. C. proc. civ.
Apelul declarat de debitor împotriva acestei încheieri a fost admis prin Decizia civilă nr. 401 din 5 decembrie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti. A fost schimbată în totalitate încheierea în sensul respingerii cererii de încuviinţare a executării silite.
Instanţa a reţinut că sentinţa pusă în executare a fost atacată cu apel iar în prezent cu recurs, făcând obiect al dosarului nr. 5458/2003 al Curţii de Apel Ploieşti. Or, sentinţa pusă în executare se referă la ipotezele cuprinse în art. 300 alin. (1) C. proc. civ. (strămutarea de hotare, desfiinţarea de construcţii ori plantaţii), când declararea recursului suspenda de drept executarea hotărârii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs creditorul, susţinând în esenţă că în speţă este vorba despre o grăniţuire, astfel că dispoziţiile art. 300 alin. (1) C. proc. civ. nu sunt aplicabile. A mai susţinut că apelul s-a judecat în lipsa lui şi cu „încălcarea normelor procedurale".
Recursul este nefondat.
Litigiul dintre părţi se referă la ipotezele cuprinse în art. 300 alin. (1) C. proc. civ., fiind vorba de o grăniţuire şi desfiinţarea unor construcţii ce depăşesc linia de hotar. În consecinţă, declararea recursului suspendă de drept executarea hotărârii, aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de apel.
În privinţa pretinselor nereguli procedurale în apel, Înalta Curte nu a constatat existenţa vreunui motiv de nelegalitate sau netemeinicie care să afecteze validitatea deciziei pronunţate.
În consecinţă, recursul va fi respins ca nefondat potrivit prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II – a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de creditorul C.D. împotriva deciziei nr. 401 din 5 decembrie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2889/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2865/2005. Civil → |
|---|
