ICCJ. Decizia nr. 2931/2005. Civil. Stabilirea competenţei
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2931
Dosar nr. 1656/2005
Şedinţa de la 12 aprilie 2005
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 27 februarie 2004 Judecătoria Suceava a admis cererea formulată de creditorul A.G. şi a încuviinţat executarea silită a deciziei nr. 2623 din 15 octombrie 2003 a Curţii de Apel Suceava împotriva debitoarei J.H.
Tribunalul Suceava, secţia civilă, prin Decizia nr. 744 din 22 octombrie 2004 a declinat competenţa de soluţionare a apelului declarat de debitoarea J.H. împotriva încheierii din 27 februarie 2004 a Judecătoriei Suceava în favoarea Curţii de Apel Suceava cu motivarea că în cauză, prevederile art. 3711-5803 C. proc. civ. aplicabile speţei nu conţin reglementări exprese cu privire la calea de atac împotriva încheierii prin care instanţa încuviinţează executarea silită. Prin urmare, sunt incidente dispoziţiile de drept comun, respectiv art. 282 alin. (1) C. proc. civ. astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea OUG nr. 58/2003, conform cărora hotărârile date în primă instanţă de judecătorie şi tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel, dacă prin lege nu se prevede astfel.
La rândul ei, Curtea de Apel Suceava, secţia civilă, prin Decizia nr. 11 din 11 ianuarie 2005 a declinat competenţa de soluţionare a apelului declarat de debitoarea J.H. împotriva încheierii din 27 februarie 2004 a Judecătoriei Suceava în favoarea Tribunalului Suceava invocând dispoziţiile art. 339 alin. (3) C. proc. civ.
Conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ. a trimis dosarul Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Referitor la menţionatul conflict urmează a stabili competenţa de soluţionare a apelului declarat de debitoarea J.H. împotriva încheierii din 27 februarie 2004 a Judecătoriei Suceava în favoarea Tribunalului Suceava.
Astfel, potrivit art. 3731 C. proc. civ. aşa cum a fost introdus prin OUG nr. 138/2000, instanţa încuviinţează executarea silită prin încheierea dată în camera de consiliu fără citarea părţilor.
Fiind vorba de o procedură necontecioasă, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 336 C. proc. civ., în sensul că încheierea este supusă apelului şi recursului.
În ceea ce priveşte instanţa competentă a soluţiona apelul declarat de debitoarea J.H. împotriva încheierii din 27 februarie 2004 a Judecătoriei Suceava, apel formulat la 11 martie 2004, conform art. 3 pct. 2 C. proc. civ. astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 58 din 25 iunie 2003, şi Legea nr. 195 din 25 mai 2004 de aprobare a OUG nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, hotărârile date în primă instanţă de judecătorie şi tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel dacă prin lege nu se prevede astfel.
Prin urmare, în speţă competenţa de soluţionare a apelului revine Curţii de Apel Suceava.
De menţionat că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 339 alin. (3) C. proc. civ. cum greşit a reţinut Curtea de Apel Suceava atunci când şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Suceava, deoarece încheierea din 27 februarie 2004 a Judecătoriei Suceava nu a fost pronunţată de preşedintele instanţei în luarea unor măsuri cu caracter necontencios a fost dată, aşa cum deja s-a relevat de instanţa de executare în condiţiile art. 3731 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa de soluţionare a apelului declarat de debitoarea J.H. împotriva încheierii din 27 februarie 2004 a Judecătoriei Suceava în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia civilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 aprilie 2005.
← ICCJ. Decizia nr. 2949/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2890/2005. Civil → |
---|