ICCJ. Decizia nr. 2971/2005. Civil. Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2971
Dosar nr.2054/2005
Şedinţa de la 13 aprilie 2005
Asupra conflictului de competenţă de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată la Judecătoria Petroşani sub nr. 3739/2003 din 15 august 2003, F.G. şi F.M., în contradictoriu cu intimaţii P.E., P.I., P.E.L., F.E., V.L., F.P., R.M. şi Biroul executorului judecătoresc D.E., au solicitat anularea titlului executoriu, sentinţa civilă nr. 5185 din 27 decembrie 1999 a Judecătoriei Petroşani, constatarea că prin acest titlu întreaga suprafaţă în litigiu s-a atribuit coproprietarului P.E., desfiinţarea titlului, efectuarea unei noi expertize şi rejudecarea cauzei.
Prin sentinţa civilă nr. 1877 din 28 aprilie 2004 Judecătoria Petroşani, a respins contestaţia la executare, precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale a contestatoarei F.M., reţinând că în speţă se pun în discuţie dispozitivul sentinţei civile nr. 5185/1999 care cuprinde dispoziţii ce nu pot fi aduse la îndeplinire în teren, chestiuni de fond care puteau fi invocate în căile de atac, în contestaţie neputându-se repune în discuţie şi administra probe pentru a combate situaţii de fapt soluţionate cu ocazia judecării procesului în care s-a pronunţat hotărârea judecătorească pusă în executare.
Împotriva sentinţei au declarat apel contestatorii F.G. şi F.M. invocând nelegalitatea şi netemeinicia acesteia.
Dosarul a fost trimis Curţii de Apel Alba-Iulia pentru soluţionarea apelului.
Caracterizând calea de atac drept recurs, Curtea de Apel Alba-Iulia prin Decizia civilă nr. 736 din 5 octombrie 2004, a declinat competenţa materială de soluţionare a recursului în favoarea Tribunalului Hunedoara.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel Alba-Iulia a reţinut, că potrivit art. 402 alin. (2) C. proc. civ. hotărârea cu privire la contestaţia la executare se dă fără drept de apel cu excepţia hotărârilor pronunţate în temeiul art. 4001 şi art. 401 alin. (2) C. proc. civ. respectiv, când contestaţia vizează împărţirea bunurilor comune sau când o terţă persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit.
Contestaţia la executare neîncadrându-se în cele două excepţii, Curtea de Apel Alba-Iulia a conchis, că în speţă calea de atac nu este apelul, ci recursul care, potrivit art. 2 pct. 3 C. proc. civ. este de competenţa tribunalului.
La rândul său Tribunalul Hunedoara, secţia civilă, prin Decizia nr. 15/A din 17 ianuarie 2005 a declinat competenţa de judecare a apelului, în favoarea Curţii de Apel Alba-Iulia.
Ivindu-se conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie spre a se pronunţa în baza art. 22 alin. (3) C. proc. civ., cu regulator de competenţă.
În speţă, F.G. şi F.M. au contestat întinderea şi aplicarea titlului executoriu, sentinţa civilă nr. 5185/1999 a Judecătoriei Petroşani.
Potrivit art. 402 alin. (3) C. proc. civ., „hotărârea prin care s-a soluţionat contestaţia privind înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea ce se execută".
Sentinţa civilă nr. 5185/1999 pronunţată de Judecătoria Petroşani, a fost supusă atât apelului, soluţionat prin Decizia civilă nr. 1482/2000 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, cât şi recursului soluţionat prin Decizia civilă nr. 2854/2000 pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia.
În atare situaţie, evident că şi sentinţa civilă nr. 1877/2004 pronunţată în contestaţia la executare este supusă căii de atac a apelului şi respectiv a recursului, aşa încât, calea de atac împotriva acesteia este apelul şi nu recursul, cum în mod eronat a considerat Curtea de Apel Alba-Iulia.
Cum, la data judecării contestaţiei la prima instanţă, 28 aprilie 2004, competenţa de soluţionare a apelului împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii, revine curţilor de apel potrivit art. 3 pct. 2 C. proc. civ. aşa cum a fost modificat prin OUG nr. 58/2003, iar apelul de faţă nu se încadrează între apelurilor la care se referă Legea nr. 195/2004 de aprobare a ordonanţei, sau Legea nr. 493/2004 de aprobare a OUG nr. 65/2004 aflate în actuala competenţă a tribunalului, competenţa de soluţionare a apelului declarat de contestatorii F.G. şi F.M. împotriva sentinţei civile nr. 1877 din 28 aprilie 2004 pronunţată de Judecătoria Petroşani, revine Curţii de Apel Alba-Iulia, motiv pentru care, în temeiul art. 158 C. proc. civ. instanţa supremă stabileşte competenţa materială de soluţionare a apelului, în favoarea acestei curţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa de soluţionare a apelului formulat de F.G. şi F.M. împotriva sentinţei civile nr. 1877 din 28 aprilie 2004 a Judecătoriei Petroşani, în favoarea Curţii de Apel Alba-Iulia.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 301/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 945/2005. Civil. Contestaţie în anulare → |
|---|
