ICCJ. Decizia nr. 301/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 301
Dosar nr. 7121/200.
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 226 din 22 aprilie 2003 pronunţată de Tribunalul Vâlcea a fost respinsă ca nefondată contestaţia formulată de contestatorul H.H.C. împotriva dispoziţiei nr. 778 din 14 octombrie 2002 emisă de Primarul municipiului Râmnicu Vâlcea.
S-a reţinut din actele şi lucrările dosarului precum şi din concluziile expertizei efectuate în cauză că prin notificarea adresată Primăriei municipiului Râmnicu Vâlcea, reclamantul H.H.C., unic moştenitor al mamei sale decedate H.M. a solicitat restituirea în natură a suprafeţei de 700 mp teren situat în Râmnicu Vâlcea, parte din terenul în suprafaţă totală de 2500 mp expropriat pentru utilitate publică prin Decretele nr. 494/1971 şi nr. 53/1980.
Prin dispoziţia nr. 778 din 14 octombrie 2002 emisă de Primarul municipiului Râmnicu Vâlcea s-a respins cererea de restituire în natură a terenului în suprafaţa de 700 mp din str. M.B., în spatele blocului nr. 128 şi 105 cu motivarea că lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întreg terenul cu utilităţi aferente ansamblului de locuinţe: alei pietonale, parcare betonată, spaţiu verde.
S-a menţionat că măsurile reparatorii nu se pot stabili în prezent întrucât nu au apărut normativele şi legile speciale la care se referă art. 40 din Legea nr. 10/2001.
Instanţa a dispus efectuarea unei expertize tehnice. Expertul V.I. concluzionează în lucrarea depusă la dosar că terenul în litigiu este ocupat de blocul nr. 28, de o alee pentru circulaţie cu mijloace auto, de alei pietonale pentru acces la blocuri, de parcare auto, de reţea de canalizare, canale termice şi spaţiu verde.
Având în vedere actele şi concluziile expertizei, tribunalul a stabilit că în mod corect a fost respinsă cererea de restituire în natură a terenului în litigiu de către Primarul municipiului Râmnicu Vâlcea cu menţiunea că persoana îndreptăţită are vocaţie la măsuri reparatorii prin echivalent, deoarece terenul nu este liber ci este afectat de utilităţi aferente ansamblului de locuinţe din zonă.
Nemulţumit de această hotărâre, contestatorul a declarat apel.
Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, prin Decizia nr. 491/A din 15 martie 2004 a respins ca nefondat apelul contestatorului pentru aceleaşi considerente avute în vedere de tribunal şi confirmate de concluziile noii expertize efectuate în apel de expertul L.I.
În termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 8 şi 10 C. proc. civ.
Recurentul susţine în esenţă că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra capătului de cerere privind restituirea în natură a terenului neexpropriat în suprafaţă de 386 mp şi a interpretat greşit documentele depuse la dosar de SC A. Vâlcea (art. 304 pct. 6 şi 8 C. proc. civ.).
O altă critică se referă la împrejurarea că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra mijlocului de probă admis, respectiv expertiza efectuată de L.I. şi a apreciat eronat probele administrate de tribunal, considerând corecte concluziile expertului V.I. care nefiind specialist geo-topo a identificat alt teren învecinat cu cel pretins în cauză.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata Primăria municipiului Râmnicu Vâlcea cere respingerea recursului.
Recursul declarat este fondat numai pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prin notificarea adresată Primăriei municipiului Râmnicu Vâlcea, recurentul-contestator a solicitat în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 restituirea în natură a suprafeţei de teren de 700 mp din suprafaţa totală de 2500 mp expropriată conform Decretelor nr. 494/1971 şi nr. 53/1980 şi situată în Râmnicu Vâlcea, str. M.B., în spatele blocului nr. 128 şi 4.
Prin dispoziţia nr. 778 din 14 octombrie 2002 emisă de Primarului Municipiului Râmnicu Vâlcea cererea a fost respinsă cu motivarea că terenul este ocupat de lucrările pentru care s-a dispus exproprierea aşa încât recurentului i se cuvin măsuri reparatorii prin echivalent.
Contestând dispoziţia emisă de primar, H.H.C. a susţinut că suprafaţa de teren solicitată nu este afectată de lucrări. În cadrul motivării contestaţiei a menţionat că cel puţin suprafaţa de 386 mp este supusă restituirii întrucât nu a fost expropriată prin decretele menţionate şi este liberă de orice utilităţi.
Instanţa de apel a dispus efectuarea unei noi expertize întocmită de expertul L.I. (filele 9–85 dosar apel) în care acesta a identificat terenul în litigiu şi a concluzionat în sensul că se poate restitui în natură recurentului suprafaţa de 385,68 mp, ce nu a fost expropriată prin cele două decrete şi pentru care nu s-au primit despăgubiri iar această suprafaţă este delimitată în planul din anexa nr. 1 de punctele H, F, E, G scrise cu roşu.
Răspunzând la obiecţiunile formulate de intimata Primăria municipiului Râmnicu Vâlcea, expertul a precizat că se poate restitui în natură terenul în suprafaţă de 385,68 mp neafectat de traseul de canalizare şi pe care au fost edificate de locatarii blocurilor, garaje din materiale uşoare, recuperabile ce pot fi demontate precum şi grădini de legume şi pomi.
Deşi hotărâtoare pentru dezlegarea în parte a apelului, instanţa de apel nu a analizat judicios expertiza efectuată din care rezultă clar că terenul în suprafaţă de 385,68 mp individualizat de expertul L.I. poate fi retrocedat recurentului-contestator, mai ales că nu a fost expropriat prin cele două decrete menţionate în contestaţie şi nu s-au acordat despăgubiri.
În raport de cele expuse devin incidente cauzei dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001.
Celelalte motive de casare nu sunt fondate.
Considerând întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., Curtea, în baza art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. va admite recursul declarat de H.H.C., va casa Decizia instanţei de apel precum şi sentinţa pronunţată de tribunal şi în fond va admite în parte contestaţia, va anula în parte dispoziţia emisă de Primarul municipiului Râmnicu Vâlcea în sensul că va dispune restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 385,68 mp identificat prin expertiza întocmită de ing. L.I., va menţine măsurile reparatorii din dispoziţia primarului pentru diferenţa de teren ce nu se restituie în natură.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul H.H.C. împotriva deciziei civile nr. 491/A din 15 martie 2004 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa civilă nr. 226 din 22 aprilie 2003 a Tribunalului Vâlcea, secţia civilă, şi în fond admite în parte contestaţia formulată de reclamant şi anulează în parte dispoziţia nr. 778 din 14 octombrie 2002 emisă de Primarul Municipiului Râmnicu Vâlcea în sensul că dispune restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 385,68 mp, aşa cum a fost identificat prin expertiza tehnică ing. L.I.
Menţine măsurile reparatorii din aceeaşi dispoziţie pentru diferenţa de teren, care nu se restituie în natură.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3097/2005. Civil. Stabilirea competenţei | ICCJ. Decizia nr. 2971/2005. Civil. Stabilirea competenţei → |
|---|
