ICCJ. Decizia nr. 3002/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3002
Dosar nr. 21803/1/2005
Nr. vechi 6523/2005
Şedinţa publică din 21 martie 2006
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin dispoziţia nr. 1299 din 28 noiembrie 2003 Primarul Municipiului Târgu Mureş a respins cererea prin care K.A.A. şi K.E. au solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001,restituirea în natură a apartamentului nr. 4 situat în, strada I., înscris în C.F. Târgu Mureş, nr.top 4646/215.
Tribunalul Mureş, prin sentinţa civilă nr. 933 din 15 octombrie 2004 a admis contestaţia formulată de reclamanta K.E., a modificat parţial dispoziţia nr. 1299 din 28 noiembrie 2003 emis de Primarul Municipiului Târgu Mureş şi a admis cererea de restituire în natură pentru cota de ½, din imobilul menţionat, condiţionat de rambursarea sumei primă cu titlu de despăgubire (40.000lei) actualizată la data plăţii.
S-a reţinut că prin Decizia nr.505 din 19 noiembrie 1985 a fostului Comitet Executiv al Consiliului popular al judeţului Mureş a fost preluată în proprietatea Statului Român, în temeiul Decretului nr. 223/1974, cota de ½ din apartamentul în litigiu, ca urmare a plecării definitive din ţară a reclamantei K.E., cu plata unei despăgubiri de 40.000 lei.
S-a considerat că preluarea cotei părţi din imobil a fost abuzivă precum şi să în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 7 alin. (1) şi art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 140 din 18 martie 2005 a respins ca nefondate apelurile declarate de pârâta Primăria Municipiului Târgu Mureş şi intervenienţii în interesul acesteia S.D. şi S.M. împotriva sentinţei civile nr. 993 din 15 octombrie 2004 a Tribunalului Mureş cu motivarea că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 7 alin. (1), art. 9 alin. (1) întregite cu dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 10/2001.
În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 140 din 18 martie 2005 a Curţii de Apel Târgu Mureş au declarat recurs Primarul Municipiului Târgu Mureş precum şi intervenienţii S.D. şi S.M.
Primarul Municipiului Târgu Mureş a invocat drept motive de recurs pct. 6 şi 9 ale art. 304 C. proc. civ. şi a susţinut, în esenţă, că.
1. potrivit Legii nr. 10/2001 art. 20 alin. (3) calitate procesuală are numai conducătorul unităţii deţinătoare, în speţă Primarul Municipiului Târgu Mureş;
2. sunt aplicabile dispoziţiile art. 1.4 lit. b) coroborate cu art. 40 din Normele metodologice nr. 498/2003 care stabilesc faptul că preluarea imobilului în litigiu , ci s-a făcut cu plata unei despăgubiri rezonabile.
Intervenienţii au invocat drept motive de recurs pct. 7, 9 şi 10 C. proc. civ. şi au susţinut, în esenţă, că:
1. potrivit art. 1 pct. 1.4 lit. B) din HG nr. 498/2003 preluarea imobilului în litigiu nu a fost abuzivă, despăgubirea primită de reclamantă a reprezentat o îndestulare rezonabilă.
Ambele recursuri urmează să fie respinse ca nefondate pentru următoarele considerente:
Prin Decizia nr. 505 din 19 noiembrie 1985 a fostului Comitet executiv al Consiliului popular al Municipiului Târgu Mureş a fost preluată în proprietatea Statului Român, în temeiul Decretului nr. 223/1974, cota de ½ din apartamentul nr. 4, situat în Târgu Mureş, coproprietatea reclamantei K.E., ca urmare a aprobării cererii acesteia de plecare definitivă din ţară, cu plata unei despăgubiri în sumă de 40.000 lei.
Prin art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 s-a prevăzut că notificarea se adresează primăriei, iar dispoziţia/Decizia motivată se emite de către primar.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, în sensul acestui act normativ, prin imobile preluate în mod abuziv se înţeleg şi orice acte imobile preluate cu titlu valabil astfel cum este definit la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia şi anume cu respectarea Constituţiei, a tratatelor internaţionale la care România era parte şi a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat.
Cota de ½ din imobilul în litigiu, coproprietatea reclamantei, a fost preluat cu titlu valabil şi anume în temeiul art. 2 din Decretul nr. 223/1974, în prezent abrogat, potrivit căruia persoanele care au făcut cerere de plecare definitivă din ţară sunt obligate să înstrăineze până la data plecării, construcţiile aflate în proprietatea lor în RS România.
Art. 1.4 lit. B) alin. (2) din HG nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 are următorul conţinut: „Decretul nr. 223/1974 privind reglementarea situaţiei unor bunuri; cazul în care persoana a făcut cerere de plecare definitivă din ţară şi a înstrăinat locuinţa sa către stat; stabilirea conduitei persoanei era atributul exclusiv al acesteia, urmând a se considera că preluarea nu a fost abuzivă, persoana fiind îndestulată rezonabil prin preţul primit sau având vocaţia de a fi îndestulată rezonabil dacă înstrăinarea imobilului respectiv înainte de formalizarea intenţiei de a părăsi definitiv ţara. În acest caz soluţionarea administrativă a cererii persoanei care se pretinde îndreptăţită va fi respingerea motivată a cererii".
Dispoziţiile art. 1.4 lit. B) alin. (2) din HG nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001 contravin prevederilor art. 1 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 10/2001.
Mai mult, prin art. 12 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 s-a prevăzut că, în situaţia imobilelor preluate cu titlu valabil, deţinute de stat, de o organizaţie cooperatistă sau de orice altă persoană juridică, dacă persoana îndreptăţită a primit o despăgubire, restituirea în natură este condiţionată de rambursarea unei sume reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizată cu indicele inflaţiei.
Faţă de considerentele menţionate, Curtea va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de Primarul Municipiului Târgu Mureş şi de S.D. şi S.M.M. împotriva deciziei nr. 140/A din 18 martie 2005 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3125/2005. Civil. Despagubiri - daune morale... | ICCJ. Decizia nr. 3103/2005. Civil → |
|---|
