ICCJ. Decizia nr. 3126/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3126
Dosar nr. 22040/1/2005
nr. vechi 6641/2005
Şedinţa publică din 24 martie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 14 octombrie 2003 reclamanta B.A. a introdus la Tribunalul Bistriţa Năsăud trei cereri de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâtul Primarul comunei Lechinţa şi comuna Lechinţa solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună desfiinţarea dispoziţiilor nr. 191, 192 şi 193 din 29 august 2003 şi obligarea pârâtelor să emită o dispoziţie de ofertă de acordare de despăgubiri pentru imobilele înscrise în C.F. Chiraleş pe care să o transmită Prefecturii judeţului Bistriţa Năsăud.
În drept a invocat dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
În motivare a arătat că imobilele au formulat proprietatea bunicului B.V., moştenit de tatăl său B.G. care a fost moştenit de reclamantă şi a solicitat restituirea în natură a acestora sau acordarea de despăgubiri băneşti.
Prin dispoziţiile atacate notificările au fost respinse cu motivarea că petenta nu a depus în termenul prevăzut de lege certificatul de moştenitor, că atât castelul cât şi anexele au fost demolate iar terenul devenind extravilan nu mai intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 193 F din 5 mai 2004 Tribunalul Bistriţa Năsăud a respins cele trei acţiuni.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că la data exproprierilor antecesorul reclamantei era proprietar doar asupra imobilelor înscrise în C.F. Chiraleş, castelul revendicat nu este înscris în C.F. iar în prezent terenurile fac obiectul Legii nr. 18/1991 fiind situate în extravilan.
Împotriva acestei sentinţe reclamanta a declarat apel arătând că şi-a demonstrat calitatea de moştenitoare a autorilor săi, iar pârâta nu i-a solicitat completarea depunerii documentelor înscrise. La data exproprierii imobilul (teren şi construcţie) erau în intravilan.
Prin Decizia nr. 154/A din 14 februarie 2005 Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale pentru minori şi familie, a respins apelul în baza aceloraşi considerente ale instanţei de fond.
Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7,9 şi 10 C. proc. civ.
Decizia este criticată pentru că:
- a demonstrat prin certificatul de moştenitor şi de calitate de moştenitor că este succesoarea tatălui său.
- la data exproprierii imobilul era situat în intravilan.
- pârâta nu a făcut aplicarea prevederilor art. 23 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 şi nu a invitat reclamanta să completeze documentele anexă la notificări.
- imobilele revendicate sunt identice cu castelul.
Prin întâmpinare Primăria comunei Lechinţa a solicitat respingerea recursului.
Din expunerea rezumativă a actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că este pe deplin conturată ipoteza prevăzută de art. 1 alin. (1) şi (2) şi art. 3 din Legea nr. 10/2001 reclamanta fiind îndreptăţită la măsuri reparatorii în sensul legii.
Astfel, au fost depuse la dosarul de fond certificatul de stare civilă şi certificatul de calitate de moştenitor din care rezultă că reclamanta este succesoarea autorilor săi cât şi împrejurarea că imobilul (construcţie şi teren) a fost preluat abuziv în proprietatea statului ca urmare a aplicării dispoziţiilor Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare (f. 48, 70-72, 93-96 dosar fond).
Reclamanta se bucură de beneficiul dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 10/2001 care statuează:
1. „În absenţa unor probe contrare existenţa şi dup caz întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.
2. În aplicarea prevederilor alin. (1) şi în absenţa unor probe contrare persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deţine imobilul sub nume de proprietar".
În raport de împrejurarea că prin dispoziţiile de respingere a
notificărilor se invocă faptul că s-a demolat castelul şi anexele, terenul a devenit extravilan şi a fost atribuit unor persoane fizice conform Legii fondului funciar urmează a se face aplicarea dispoziţiilor art. 1, alin. (2) din Legea nr. 10/2001 conform cărora „În cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent.
Pentru considerentele expuse recursul va fi admis, Decizia recurată va fi modificată în sensul că apelul va fi admis, va fi schimbată în parte sentinţa iar plângerile (cererile de chemare în judecată) vor fi admise în parte cu obligarea pârâtului să emită o nouă dispoziţie privind măsuri reparatorii prin echivalent pentru castel şi anexe cu menţinerea celorlalte prevederi ale dispoziţiilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta B.A. împotriva deciziei nr. 154 din 14 februarie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă.
Modifică Decizia recurată în sensul că admite apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 193 din 5 mai 2004 a Tribunalului Bistriţa Năsăud.
Schimbă în parte sentinţa în sensul că admite în parte plângerile formulate de petentă şi anulează în parte dispoziţiile art. 191, art. 192, art. 193, din 29 august 2003 emise de Primarul comunei Lechinţa.
Obligă pe pârât să emită dispoziţie privind măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul (castel + anexe) din localitatea Chiraleş, judeţul Bistriţa Năsăud.
Menţine celelalte prevederi ale dispoziţiilor.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3456/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 300/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
